Category Archives: luazir

va simteti bine?

Oct 06

mus(e)ic

Publicat in by

n-o sa va spun ca a fost un concert extraordinar, chiar daca a fost. la nivelul baietilor astora totul pare atit de normal ca… ma rog, nu despre muse vreau sa va povestesc. asta o sa cititi pe alte bloguri… si poate o sa vedeti chiar si inregistrari laiv, cu ciololarul sau cu camera de o mie de parai, nu?

nu m-am dat niciodata in vint dupa suede. aveam un amic care ne tot zapacea de cap pe la chefuri cu cite o piesa dupa ce bea ceva mai mult decit il tineau pixurile. azi l-am vazut si eu in carne si oase pe brett anderson care a cintat in deschidere. mi s-a strins un pic inima asa, nu’s cum sa va zic. ‘batrinul’ inca ‘le zice’ like no other si sa cinte in deschiderea lu’ muse mi se pare putin pentru el. mult prea putin.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UsIiAvmy4zc]

Sep 26

(stanley kubrik’s) full metal jacket

Publicat in by

nu ma dau in vint dupa filmele lui kubrik. poate ca n-am vazut suficiente incat sa prind gustul.
cu atit mai putin dupa filmele de razboi.
si mai putin dupa fratii baldwin.
dar filmul asta chiar trebuie vazut. in caz ca n-ati apucat sa-l vedeti pina acum.
iar super-ul de pe afis chiar zice ce trebuie: ‘in vietnam the wind doesn’t blow. it sucks!’
si nu in ultimul rind, coloana sonora e bestiala.

Aug 19

octava mediana: viena vs. ai nostri

Publicat in by

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza, interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina, prima si ultima tema: budapesta si budapestanii

bine, nu mai insistati atita. o sa va mai zic ce-am mai vazut prin vacanta, desi ‘parfumul’ s-a cam dus… asadar viena. ce oi fi vazut io la viena?

daca exista, diferenta intre grandoare si grandomanie au inventat-o vieniezii. sau austriecii. nu mai am chef sa va povestesc despre palate si muzee. n-as putea sa surprind mare lucru in citeva cuvinte. si nici n-am vizitat vreun muzeu. doar o gradina.

la viena te poti intilni cu oricine. chiar si cu cunoscutii tai. cu oameni pe care ii stii de pe la televizor sau din ziare. limba mioritica iti ajunge la ureche in cele mai firesti sau nefiresti ipostaze. acuma nu va inchipuiti ca se-aude numai romaneste. se aude si poloneza, si maghiara, si ceha si engleza… parca si franceza! foarte multa araba. foarte multi arabi. prea multi arabi. chiar suparator de multi arabi!

ce m-a impresionat la viena: biciclismul. bicicletele. pistele pentru bicicete. ai min! biciclismul la viena nu e un moft. e o realitate cotidiana. biciclismul este domnule respectat la viena. cu bicicleta poti ajunge cel mai probabil oriunde, fara sa-ti risti viata. ca sa rezum: la viena nu e trendy sa te dai cu bicicleta prin parc. te dai pe strada. mergi la munca cu bicicleta. mergi in vizita la rude cu bicicleta. mergi la analizele mediacle, tot cu bicicleta. si chiar si la stomatolog. v-ati saturat de biciclete? eu nu.

habar n-am daca vienezii sint buni gradinari. sau horticultori. treaba e ca florile la ei nu stau in vaze sau pe la coltu strazii in galetile florareselor. ele cresc pe strada. si normal la ei, cresc chiar pe pamint. in oras. pentru ca au si pamint pe strada, nu numa’ asfalt. s-apoi am mai vizitat cum va ziceam si o gradina… cu siguranta insa le plac florile. pentru ca la ei florile atirna si de geamurile primariei.

am baut cafea la viena: la starbucks. cam ca la noi la pret. numa’ ca sint starbucks-uri pe tot locu’.

am mincat la viena in oras, de mai multe ori, intr-un fast-food oarecum atipic: cu mincare de peste. a fost bun. se cheama nordsee si e peste tot. merita incercat.


traficul la viena e extraordinar. pentru toata lumea: pietoni, automobilisti. evident, biciclisti. n-am vazut in trafic motociclete (iar atv-uri nici atit), foarte putine scutere. foarte putine jeep-uri. masina austriacului e mini. adica mini cooper. mini one… etc. asa cum a ungurului e suzuki swift.

despre vienezi, ca oameni, nu mi-am facut o parere foarte buna. adica mi s-au parut fie indiferenti de ce se intimpla in jurul lor (cum sa zic… ca atunci cind esti satul de prea multa vreme), fie is batuti in cap. ca si comunitate, viena e un cam ca un ceas bine reglat (era sa zic ‘elvetian’!) asadar, vienezul-rotita-a-ceasului trebuie ca e foarte plicticos.

e mult de povestit. insa concluzia e de-departe cel mai bine surprinsa de un dialog auzit in vizita la gradina cu pricina, intre un urmas demn al lui stefan cel mare si fiul sau:

tatal: uiti uai vasilica shi gradini frumoasi aveu aiste! Si ci palati!
fiul (cam 12-14 ani): lasi uai tati! di undi stii tu ca pi vremea cee era asa! poati le-o facut acuma, si aibi turistii ci vizita!”

Aug 13

Prima si ultima tema: Budapesta si budapestanii

Publicat in by

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza, interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina

leitar edit (15 Aug 2007, orele 15:57): ia va rog faceti liniste acolo in spate! sa va mai povestesc depre budapestani.

asadar, la budapesta, cel mai mult mi-au placut… de fapt, cel mai mult mi-a placut dunarea. dunarea curge bine mersi prin budapesta, iar budapestanu’ de rind trebe ca-i foarte mindru de dunarea lui. ca dunarea curge prin budapesta stiam de la geografie. alta-i insa situatia cind te vezi cu dunarea la fata locului.

imi permit sa fac o paranteza sentimentala, ca sa intelegeti cit de subiectiv sint. mic copchil fiind, in vizitele mele la galati, la unchiu’meu, abia asteptam sa merg sa casc gura la dunare. unchi-miu locuia la 5 min de mers de faleza dunarii, si eram in culmea bucuriei cind ma lasau si pe mine sa stau singur, in cur pe malu’ dunarii sa casc gura la apa. si-acu’ ma intreb de fapt de ce eram atit de fascinat de apa asta. cert e ca mi-a ramas piticu’ de dunare in singe. si acu’, la virsta asta imi place sa ma uit ca proasta la valurile dunarii. paranteza inchisa.

am mincat: la budapesta doar o data ‘in oras’. n-am stat decit o zi, si preocupat cu cascat gura la popor si asseturi imobiliare, am lasat-o mai moale cu culinareala. da, recunosc: am bagat in mine un hamburger cit toate zilele de la burger king. ce, voiam si io sa gust, macar odata-n viata. mi s-a parut ca are un gust ceva intre pirjoalele moldovenesti si mici. am mai mincat doi covrigi, cica traditionali (si relativ scumpi) desi n-am vazut nimic traditional la ei…

n-am baut cafea la budapesta.

cazarea-n budapesta: la o pensiune intr-un fel de suburbie, la 10 min de autostrada. suburbiile budapestei arata a suburbii. nu a pipera. asta doar ca sa clarificam.

sa te dai cu masina in budapesta: ceva de vis pentru un bucurestean. semnalizarea cu indicatoare e okay, da’ nids impruvment (prin comparatie cu austria, nu cu romania). parcarea mi s-a parut scumpa. e drept, am parcat in centru. soferii din budapesta nu claxoneaza la semafor. urcarea spre buda la ora de virf(pentru cei care n-au tras foloasele invatamintului de stat: buda + pesta = budapesta) a fost ceva mai aglomerata, insa nu se compara cu orele de virf din bucuresti. si a meritat. buda, sau ma rog, ce oi fi vazut io din ea, pare mai degraba partea de high class. sau asa o fi fost pe vremuri macar, pentru ca ce case am vazut pe-acolo…

budapestanii sint in general neste oameni ocupati, adica se vede ca muncesc. am vazut ca erau unii de-o frecau pe la cafenele, insa cred ca erau turisti. altfel, par neste oameni neinteresanti…si neinteresati, adica ceva mai individualisti. nu i-am vazut stind pe strada de vorba sau vorbind la mobil pe strada. oare de ce?

aaaa… ce-ar mai fi de spus?! da. concluzia dupa o zi si-o noapte (de somn) in budapesta: cind mai vin la bucuresti cintaretii aia debusolati care zic ‘buna seara budapest!’ la inceputul concertului, budapestanii sint cei care ar trebui sa se simta jigniti. in nici un caz noi, bucurestenii!

era sa uit: apa in budapesta (ma refer la asta imbuteliata) nu prea-i buna. de-aia or fi vrind oare harghita?

original post: below

astia or fi burapestanii?! ca budapesta nu se vede.

enjoy da miuzic…

an franse?!

sau spiciles, ca suna mai bine (da’ totusi live!):

acum ma duc la culcare.
revin cu episoadele urmatoare.

Aug 13

interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina

Publicat in by

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza


dupa cei 600 si ceva de kilometri, a doua zi a mers o relaxare la bai. la baile felix. locu’ de cazare pe durata sederii la oradea a fo’ de fapt in buza bailor mai inainte amintite, la pensiunea beverly hills. apropitaru’ beverly-ului autohton ierea pe semne un mare admiratoriu al valorilor americane. desi pensiunea de trei margarete nu are tocmai un parfum vadit american (chiar, cresc oare margarete in america?!) e un spatiu foarte misto de locuit. numa’ baia avea vreo 10mp! suspiciunea de ‘n-am deschis inca, dar va place organizarea?!‘ mi-a fost intarita de vreo doua iesiri la rampa a citorva prezente de sex feminin in compania patronului, nea’ Florin (iertata-mi fie remarca!). oricum, un loc bun de cazare, chiar inainte de intrarea in bai, pe dreapta cum vii dinspre oradea. si nu foarte scump.

asadar, ziceam ca o baie de soare si de apa calda natiurel, fu tomnai la fix. altfel, in afara de apa calda si de soarele natiurel, de ceru’ ca oglinda si aerul perfect respirabil, baile felix nu-s cine stie ce. fondul sonor la bai, mai ales in ultima din cele 3 ore petrecute acolo, a fost asigurat de un virtuoz al pick-hammer-ului care avea de lucru la 10 metri de marginea bazinului cu ape, evident, termale. caci, va spuneam, avintul de reabilitare al zonei bate filmu’!

a doua parte a zilei, am petrecut-o fain frumos la dealerul local de skoda, pe numele sau Autogrand SRL, unde am intreprins o inlocuire a placutelor de frina a mijlocului de locomotie pe numele sau de alint ‘mititica’ (vezi imaginea insotitoare). aceasta scurta incursiune in mecanica auto o datoram dealerilor bucuresteni (pe care ii felicit cu aceasta ocazie pentru programul incarcat de service din aceasta vara) care ne-au putut oferi numa’ programari, pentru aceasta operatiune dureros de necesara, la date cu mult dupa prognozata intoarcere din concediu.

placutele au fost inlocuite cu succes (altfel nu as fi putut poate scrie acest post) cu sprijinul unei doamne-dispecer de service… daca va zic ca nu a cerut nici spaga?!

concluzia zilei: oradenii, desi soferi aprigi, sint oameni de treaba.

Aug 13

intro: oradea ruleaza

Publicat in by

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors


e prima data cind ajung in oradea. inainte de asta habar n-aveam de exemplu, ca oradea e pe malu’ unuia din crisuri. habar n-aveam ca crisul e o apa asa de mare. de fapt, poate demult, la geografie ne-o fi zis cineva. tot ce imi mai aminteam (daca oi fi stiut vreodata ceva) despre oradea erau chestiile citite pe ambalajele produselor marca chemical brothers…

nais in oradea: lasind la o parte bazinul hidrografic si fruti freciurile, am gasit oradea bine mersi, in plin avint (mi s-a parut mie) de reconditionare a asset-urilor imobiliare adunate in ultimele doua-trei sute de ani. si din punctu’ asta de vedere, oradienii au cu ce se lauda.

am mincat in oradea: de doua ori, in acelasi loc (ma stiti doar ca-s statornic in ceea ce priveste mincarea), pe undeva prin centru, intr-un loc care se cheama “La Taverna” sau “Taverna”… haios mi s-a parut ospatarul (care nu s-a recomandat, dar nici nu l-am intrebat cum il cheama), aiurit, sirguincios dar lipsit de mijloace intelectuale si usor lent in miscari. bun baiat pina la urma. cred totusi ca a ciupit insa din greu la nota de plata.

sa te dai cu masina in oradea: e relativ un sport periculos, din cauza mixului (general-prezent in romania) numar mare de masini, strazi proaste, soferi agitati.

concluzia dupa primele si singurele doua zile: oradea bate la cur bucurestii, bine de stiut ca optiune de mutare ‘catre vest’.

Aug 13

sumar executiv* de vacanta

Publicat in by


asa cum va ziceam acum citeva minute, fusei plecat.

lasind la o parte tonul dedicationist in care am inceput aceasta serie de post-uri (sau postari), ar fi de zis asa, pe bucati:

intro: Oradea ruleaza
interludiu: Baile cu apa calda si placutele de frina
Prima si ultima tema: Budapesta si budapestanii
Octava mediana: Viena vs. ai nostri
Repriza: Ce apa-i asta stolnice? E apa Bistritei, Maria Ta!
Final pierdut: Venim la Bucuresti, capitala bunastarii noastre esti!

mor stil tu cam. stei tiun!
_________________________________
Explicatie la *) din titlu: m-am gindit, ca pentru directorii ocupati care formaza 80% din audienta acestui blog (o audienta careia tin sa-i multumesc incaodata, va pup ciocoflenderilor si ciocoflenderelor) ar fi de preferat o descriere scurta si la subiect, un executive summary (presentation rule: ‘first, tell them what you’re going to tell them’, ma dau mare, nu ma bagati in seama), a celor 2800 de km parcursi in cele 2 saptamini de vacanta (evident, cu pauzele de rigoare). vacanta de care ma bucur si acum ca proasta, ca de-aia tin neaparat sa va si povestesc. traducerea din titlu este dedicata tuturor cunoscutilor si necunoscutilor din moarketing si adver-tai-ziiiiing care utilizeaza cu precadere exprimari de tipul lasa-ma sa stiu.

bai, am reusit o nota explicativa mai mare ca post-ul! anticipez posturile ce urmeaza cu un cintec de neuitat, in interpretarea formatiei vocale si cu precadere instrumentala electronic, ultravox.