desi ar trebui sa aiba subtitlu’ ‘amintiri din vacanta: sighisoara’ postul asta e despre cum vad niste advertiseri romani sa se integreze cu festivalu’ de la sighisoara.
doar ca introducere in context zic: am ajuns acolo in ultima zi, lume multa, rockerime mai mica sau mai mare, mult kitsch (dupa parerea mea, evident), fara nici un concept clar; festivalul asta mi s-a parut un fel de ‘iarmaroc’ sau ‘bilci’ de pe vremurile mai mult sau mai putin de trista amintire…

dar sa ma intorc la ceea cu ce voiam de fapt sa va scot ochii:

parerea mea despre bannerele expuse la diverse evenimente este ca, daca nu le pui cum trebuie, mai bine nu le pui. expunere pe bani putini.
depre cele de mai sus am un set de intrebari:
– cita benzina sau ulei de motor se vinde metalistilor beti cu blugii rupti in cur de la sighisoara?
– cite credite si carduri da becereu’ acelorasi metalisti si intelectuali in devenire?
– care ar fi obiectivul de comunicare pe care il atingi cu niste bannere care acopera frumusetea, valoarea, etc. unor cladiri din alte secole decit ale vitezei si banilor electronici?
pe scurt: badvertising (cum ar zice tom peters). macar daca erau niste meshuri transparente…