in alte vremuri cred ca as fi putut fi scriitor. sau scrib. sau copist.
asa de mult scriu, ca nici nu conteaza daca o fac prost sau bine. si apropos, am constatat ca rareori in mediul corporatist se scrie bine. sau macar decent (pentru ca pe la scolile noastre nimeni nu te pregateste pentru “sportul” asta, si asta e un subiect in sine).
scriu de dimineata pana seara, am tocit citeva tastaturi si parca tot nu intrevad finalul acestei activitati.
cel mai mult si mai des, scriu e-mailuri. dar si prezentari, business case-uri, rapoarte, sau memo-uri. scriu mesaje, cereri sau solicitari. scriu in outlook, in power point in excel. pe sms sau pe alte aplcatii de telefon inteligent.
scriu de mult timp. din prima zi in care m-am angajat.
de fapt scriu mai de dinainte, desi cind eram student mai “fentam” sistemul tragind la xerox cursurile scrise de colegii mei. dar chiar si pe vremea aia scriam mai mult decit
era cazul, pentru ca pe atunci nu existau asa de multe carti. ma rog, divaghez. si oricum atunci nu scriam atit de digital, in sensul ca tineam intre degete un pix sau un creion ca sa infaptuiesc treaba.
acum mai mult butonez si mai nou am trecut la ecrane tactile. scriu pe tuitter sau pe feisbuc. scriu cind maininc, cand ma uit la televizor, cind stau in cada sau pe veceu.
scriu pro-activ sau re-activ. adica scriu ca vreau eu ceva, sau raspund la ce vor altii.scriu care va sa zica interactiv.
deci scriu mult. uite de astazi de dimineata si pina acum (5 PM) scriu incontinuu. e oarecum normal pentru o zi de luni si pentru perioada asta a anului. si-apoi sa te mai miri ca dupa atita scris nu mai am timp si chef sa scriu la blog. dar iata ca totusi scriu.
scriu cu atita concentrare incit mi-a ramas inghetat pe fata zimbetul din uichendul precedent, cel mai probabil o gluma de-a lu’ ala micu’. asa ca un coleg de-al meu ma intreaba ce e asa de amuzant la ce scriu eu de dimineata intr-una. ce nu stie el (sau poate stie, dar nu l-am intrebat) e ca de cele mai multe ori scriu fara sentimente sau resentimente. scriu “ca un robot”, pentru ca dupa atitia ani de scris am “pregatite” raspunsurile si formularile de (aproape) orice fel. dar uneori mai intii rid “ca proasta” sau ma infurii la ce am citit. si dupa aia scriu ca sa raspund.
oricum, trebuie sa fiu atent la ce scriu. am citeodata tendinta sa scriu “la nervi”. si ca sa ma corectez, printe altele, imi repet ce zicea john kerry intr-un interviu: cica el scrie toate e-mailurile cu gindul ca i le citeste cineva din serviciile secrete ruse. sau asa ceva. ati prins ideea: ma pun in sosonii celui care citeste sau ar putea citi mesajul respectiv (care nu e intotdeauna numai adresantul de drept!)
deci, in concluzie, (sic!) fiti atenti la ce si cum scrieti. ca sa nu va para rau dupa aia. pentru cum sa scrieti pe e-mai de exemplu, gasiti o gramada de sfaturi pe subiectul asta la un simplu search pe gugle.
stiu ca sint rautacios si ca unii vor ridica din sprinceana la postul asta dar nu pot sa ma abtin.
