Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/engambam/public_html/blogtrei/wp-content/plugins/microkids-related-posts/microkids-related-posts.php on line 645
habar n-am cum ar trebui sa arate un eveniment de genul celui de pe strada arthur verona. nu ma pricep nici la arta, nici la cultura, si pe de-asupra am devenit ancul in ultima vreme. poate chiar am o mentalitate mic burgheza care nu cadreaza cu porttretul soios al lui che . si de la il comandante pina la miros nu mai e decit un pas. chiar asa: cum ar fi trebuit sa miroase la strit dilivari? ca io am batut duminica strada de la un cap la altu’ si pe unde mirosea a bere, pe unde a pishat, pe unde a transpiratie pe unde a spray de vopsit peretii. ba mi s-a parut la un moment dat ce mirosea si a iarba. deci sa revin. nu mi-a placut nici cum mirosea si nici cum era. mai rau e (poate doar pentru mine) ca nici n-am priceput ce-a vrut sa fie.
in loc sa-ti vezi matale de treaba si sa iesi la un parc, la un carat de televizor sau la o nunta, ca subsemnatul, matale iti arde sa fi cul?
hmm, prea pui botu’… :))
cam asa e cum ai descris. eu am fost anul trecut, nu stiu daca acelasi eveniment, dar ceva cu arta… mai pe seara, cand se cam strangeau lucrurile. picturile erau deja acolo, pe pereti, si mai era ceva muzica live. cand mergi acolo nu trebuie sa te gandesti la nimic. nu judeci nimic. lasi spiritul critic acasa. cam trebuie sa fi putin hippie ca sa intelegi ceva din chestia aia sau macar sa ai impresia ca intri in atmosfera. mergi si te uiti la oameni. asculti. zambesti. te invarti. mai intri in vorba cu unul si altul… bine, cumva daca ai cunoaste pe cineva din mediul acela, sa-ti si povesteasca ce si cum se intampla lucrurile acolo, sa afli despre un artist…