nu stiu cine si de cind a inventat chestia asta insa eu abia acum am descoperit-o si imi place la nebunie. poate pentru ca ‘less is more’ sau poate pur si simplu. v-o recomand. n-o sa fie greu sa va prindeti despre ce e vorba, altfel ar fi o insulta pentru mine ca cititi blogul asta, nu?
engioi.
dupa ce acum ceva vreme un alt leotard, pardon leopard a pus lacat pe biznizu’ lui de antreprenor mioritic de succes (ma refer la reteaua aceea de magazine de vanzari electrocasnice), azi citesc inca o stire asemanatoare, cu alt leopard. pentru ca stii cum e, pe-afara (la teveu) e vopsit gardu’, inlauntru-i leopardu’. sau cum ar veni, oamenii erau ocupati sa se dea-n poza la tembelizor in loc sa se ocupe de treaba lor serioasa.
urmeaza oare si altii? poate ca da, pate ca nu.
unde se duc leii din arena cind se duc?
din ciclul cele mai bune slujbe-n timp de criza.
originalul: aici
altceva nu mai comentez. cred ca o sa creez o categorie speciala in ritmul asta…
am promis la un moment dat ca revin cu poze din vacanta de iarna. evident ca nu am avut vreme sa triez pozele, sa le aleg pe cele mai si cele mai, si evident ca n-am timp sa va relatez alaturi de poze vreun super story. asa ca multumiti-va cu ce va dau, pina una alta. vreau doar sa adaug ca viata la 2700 m e chiar misto, ai dracu’ austriecii astia, pina si muntii lor sint mai inalti decit ai nostri!
engioi. dati drumu’ si la muzica, e aia care trebuie!
ceea ce se intimpla zilele astea in ringier ma intristeaza, pentru ca am dat si eu cu sapa pe plantatia lu’ michael vreo doi ani. cel mai rau parca imi pare ca revista capital a ajuns pe miinile cui a ajuns. pentru mine capital a fost partea placuta a jobului pe care le-am avut la ringier… si poate de-aia imi pare rau.
de ce ma simt oare dator sa-mi dau cu parerea despre habar n-am, pentru ca au trecut aproape 5 ani de cind am plecat. vreau doar sa spun ca ceea ce se intimpla acum in ringier romania (si care exprima de fapt situatia din publishingul mioritic, mai ales cel ‘de ziare’) e rezultatul previzibil al anilor in care industria s-a multumit cu non-valoarea si compromisul. e rezultatul previzibil politicilor idioate de personal pe care le-au avut. cind produci din ce in ce mai putina valoare, cind uti care e misiunea ta in piata nu e de mirare ca ajungi aici.
voiam de fapt sa zic mai multe dar devin patetic si ma abtin. e suficient pentru a marca momentul. restul va mai povestesc la o bere.
va mai amintiti de cumparatorul sub acoperire ? normal ca va amintiti. daca nu faceti scroll cu mausu’ ca-i oleaca mai jos.
dupa cum ziceam atunci, bond asta are inca un nume constipativ. pardon. conspirativ: clientul misterios. iaca-l si pe el, in plina actiune. tot acolo. pe cele mai bune slujbe. vrei sa te afli-n treaba ?
noapte buna. si aveti grija sa va acoperiti. sa nu va traga curentu mamica, ca (sic!) raciti la creieri.