inca una din colectia stiri comise de cei de la banknewz (mari mesteri in copii si paste, in mai opinion iu nau!):
Piraeus Bank a marit dobanzile la creditele de nevoi personale Happy End
si-acum vin si te intreb: cine e de vina? piarista de la piraeus sau product manageru’ care-a exagerat cu optimismul pe vremurile de mare angajament de dinaintea brizei financiare?
in curind cred ca blogul asta o sa ajunga doar o colectie de stiri cretinoide. astazi, titlu in capital: Dacia ar putea avea buton start/stop în viitor. si mai incolo piaru de mare clasa pauard bai reno: “Butonul nu este preconizat pentru Dacia pe termen scurt, insa aceasta este o posibilitate pe termen mediu si lung”, a precizat repezentantul RTR [Renault Technologie Roumanie]. si evident, articolul e insotit de o poza cu butonul.
na, mai zi ceva.
de la mine o cintare asortata. ascultati pina la capat ca merita.
citesc un titlu: care zice ca “ungaria construieste drumuri din amenzile date soferilor romani” si ma intreb cine-i vinovat la faza asta: ungurii ca fac drumuri sau romanii ca iau amenzi?!
mie imi place in romania pentru ca nu ma plictisesc. sau ma plictisesc arareori. cel mai misto eveniment zilele astea este criza financiara. da’ nu aia americana ci aia autohtona.
de exemplu, mi se pare cul ca un gagiu care se ocupa de ceva bizniz onlain iese pe la teve, reviste, ziare si cine-l baga in seama si expune un fel de ‘gidul supravietuitorului de criza financiara’. da-mi voie sa ma indoiesc de faptul ca e cel mai indreptatit sa o faca.
aseara am iesit in oras. ce sa vezi. la masa noastra s-a discutat despre criza financiara. la masa alaturata bancile dadeau faliment una dupa alta. era fan. ne rideam. habar n-am cine a inceput. noi, neste ‘flacai’ de 30 si citiva anisori, sau batrinii de la masa de-alaturi la un pic peste 20. c’mon! s-au terminat subiectele cu muzica fete si voie buna?! cit de trist e ca la douj’de ani sa vorbesti de criza asta de pe ual strit? si sa te dai si un fel de profet al apocalipsei?! uite de-aia nu ies io in oras.
un nene taximetrist ma intreaba ieri: dom’le e adevarat ca daca iei bani de la o banca si aia da faliment, nu trebuie sa dai banii inapoi? imi detaliaza apoi contextul, povestindu-mi cum un client de-al sau i-a zis sa se duca la nu’s ce banca sa ia credit ca aia o sa dea faliment si el o sa ramina cu banii imprumutati, o sa se imbogateasca pentru ca nu o sa-i mai dea inapoi. l-am sfatuit ca e mai intelept sa joace la loto. bine, la loto joc de douazesiceva de ani si n-am prins decit cel mult patru numere.
absolut fara nici o legatura, sa va zic si de criza politistului. intelectuala, nu financiara. deci se facea ieri, cind o doamna aflata prima la stop, refuza sa treaca pe galben si opreste regulamentar la semafor. un politist, in uniforma, intr-o masina cu insemne (de-aia logan, alba, pe care scrie politia) injura de mama focului (pe mute ca nu se auzea ce zicea el acolo avind geamurile inchise) si claxoneaza asijderea (pe extra-loud de data asta, pentru ca masinile pe care scrie politia au niste claxoane destul de penetrante si se aud in afara). uite asa scriind mi-a venit ideea: pentru bucurestenii pasionati de claxonat sa se faca masini cu claxoane care sa se auda inauntru mai tare si foarte incet afara!
mai intai ma gindisem sa va povestesc cum m-am luptat io cu sistemul (exact ala din ‘fuck the system!‘) si cum am fost dovedit. cel putin depedeve nervos. ca’ cre’ ca am adaugat inca 2-3 fire albe la colectia deja consistenta. da’ n-ar fi nici o noutate chestia asta. deci de ce sa ma obosesc?
apoi ma gindisem sa va povestesc ca pe linga sistem mai exista si oamenii din sistem. aici aveam o idee mai mult sau mai putin originala: sa surfilez o leaca pe tema oamenilor care fac (alcatuiesc) sistemul si a sistemului care e facut de (catre) oameni. m-am gindit sa-i las pe plesu si liiceanu sa va explice teoria si eventual pe intelectualu’ de tuca sa va dea exemple practice…
cind de fapt ideea principala era doamna gina de la m.a.e., de la serviciul/biroul consular de (sau ce-o fi si ala!) legalizari. doamna gina care mi-a rezolvat o solicitare (nu cine stie ce, chestiune simpla) in citeva minute, in pauza dumneaiei de masa. fara sa se uite chioris la mine. fara sa se pretinda ocupata sau napadita de cine stie ce urgente. intre doua telefoane (date/primite in interes de serviciu), cu zimbetul pe buze. si unde mai pui ca era si luni.
respect, doamna!
… de jonathan coe nu prea e o carte pe care sa o citesti inainte de culcare. am cam lalait-o la inceput din motive obiective si mi-am dat seama ca nu ar fi trebuit. de la 2/3 incolo m-a luat o parere de rau ca mama dracu’, din cauza ca incepeam sa nu mai pricep care-i treaba pe-acolo pentru ca nu-mi mai aminteam numele personajelor si ce faceau ele in prima treime a cartii.
si cu toate astea mi s-a parut cea mai misto carte de coe pe care am citit-o pina acum (am mai citit piticii mortii, clubul putregaiurilor, cercul inchis, ce hacuiala!). as remarca traducerea excelenta a lui radu paraschivescu (mai am un pic si o sa incep sa selectez lecturile dupa traducator!) si deasemenea postfata aceluiasi multumita careia am mai recuperat din buimaceala mai sus descrisa.
si ce sa va mai povestesc? a! pai cartea am capatat-o cu interventii la un prieten care are pe cineva care stie pe cineva la polirom (intre timp am observat ca a aparut o noua edititie in librari) dupa ce am umblat ca un bezmetic prin mai toate librariile si n-am gasit-o.