Jun 06

rulez. ad-litteram.

m12-ufs-001.jpg cu greutate, dat tot am pierdut batalia impotriva trendului.

gata, e oficial, de ieri am role. aggressive stail, cu doi de g si doi de s. ieri timp de doua ore am reusit sa stau pe ele fara sa-mi rup gitul, si imi propun evident telul suprem: datul pe balustrada. pentru ca ele sunt pregatite. tot ce trebuie sa fac este sa ma antrenez eu.

bai da uei, rolele merg de minune cu suicidal tendencies.



Dec 06

ubuntu strikes back. with vengeance!


am zile cind ma cred deosebit de creativ. si plin de intelepciune. cind cred ca pot rasturna lumea c-o idee sau cu o parere. intr-o astfel de zi, mergind cu masina in drum spre casa m-am gindit: ce-ar fi sa-mi trag io un blog in care sa dau in git toti nenorocitii care ma enerveaza in traficul din bucuresti!? am renuntat. deocamdata. de ce? pai pentru ca mi s-a parut o abordare total negativista. si lipsita de fair play (o sintagma care-mi place foarte mult). si pentru ca astept un need for speed prostreet pe care sa-l bag in ps2. si sa-mi vars nervii acolo pe ei. pe nenorocitii astia care nu stau la coada si depasesc coloana cind eu stau ca proasta-n ea. in coloana. ce-ar fi atunci daca as face ceva pozitiv. m-am uitat asa in jurul meu si n-am prea gasit lucruri pozitive de impartasit. doar asta:

I Like Ubuntu.

noul meu blog (in inglish bai da uei) in care voi posta din joi in paste. pentru ca ma asteapta o perioada incarcata profesional. si pentru ca pot.

Nov 26

ziua in care se zaresc portile cimitirului

photo by: descending angel

lunea e o zi in care mor cite putin. nu stiu voi cum, dar eu o simt pina in maduva oaselor. si nu e numai o licenta poetica sau o metafora. ma dor picioarele. ma doare spatele. ma doare curul de-atita stat pe scaun. pe vremuri ma durea stomacul. acum nu ma mai doare. am insa palpitatii de la consumul excesiv de cafea (care dauneaza grav sanatatii). aproape in fiecare luni se intimpla sa nu-mi ajunga tigarile. ma lovesc de scaune, birouri si alte lucruri mobile sau imobile care-mi ies in cale. chestiile astea-mi provoaca vinatai. cafeaua ameteli.
nici mental nu stau mai bine. e ziua in care innot uneori intr-o nebuloasa totala. un fel de ceata de culoare bleu-gri. alteori am o stare de irascibilitate vecina cu nebunia. tot de la cafea o sa ziceti. da si nu. incepe de fapt de la prietenii mei, partenerii de trafic in drum spre serviciu. adica inainte de cafea. pentru ca nu beau cafeaua acasa dimineata. ci direct la serviciu.
lunea e ziua in care sint nemultumit de mine. de tot ceea ce fac. de ceea ce am facut. asta-i grav la o persoana usor narcisista ca mine, care are o parere in general buna despre ea. imi aduc aminte de iubirile neimpartasite din tinerete. de mortii din familia mea. de prietenii pierduti. de toate proiectele neterminate. de toate lucrurile neincepute. si culmea nu-mi vine sa ma apuc de nimic. pentru ca stiu ca nu-s in stare sa fac ceva esential. sau important. sau sa iau vreo decizie. da, asta-i: lunea e ziua intunericului (intuneric, ceata, tot una!). ziua incertitudinii si a indeciziei. o fi si ziua impotentei, cine stie.
lunea e ziua in care zaresc portile cimitirului. cam cum se zaresc muntii din charles de gaulle.