astazi, cravata si mincatul la birou. aceste doua aspecte ale existentei mele nu prea pot coexista. de ce? pai pentru ca imi transform cravata in bavetica.
prin definitie neatent. din convingere luptator impotriva cravatei (desi ma consider obligat sa o port in fiecare zi de ceva vreme). genetic un ne-gurmand (daca exista un asemenea termen).
acum am o cravata patata de maioneza. s-o ia dracu!
.jpg)
n-o sa m-apuc sa insir platitudini de genul ‘mama este cel mai bun prieten al omului’ sau ‘cind ai o mama n-o poti uita, e totusi mama ta’. n-o sa va povestesc cum de vreo 10 – 15 ani am senzatia ca am pierdut contactul cu omul care este mama (deh, sintem oameni mari acum, avem fiecare ideile si parerile lui, si de regula nu prea coincid). n-o sa va insir nici prin cite momente neplacute am trecut impreuna, si nici n-o sa va explic ca le-am depasit mai usor tocmai pentru ca sintem impreuna.
o sa va spun doar ca am asteptat 32 de ani ca sa ne jucam impreuna cu mingea. ca am asteptat 32 de ani sa mergem impreuna la mare (chiar daca am stat pe plaja numai 4 ore). ca au trecut 20 de ani de cind am fost ultima data impreuna in vacanta ‘undeva’.
si al dracu’ sa fiu daca n-a meritat asteptarea!
poate pentru ca este primul tag din blogosfera pe care-l primesc, o incerc sa-i raspund lui eduard referitor la cele 5 lucruri mai putin cunoscute despre mine…
1. in copilarie visam sa ma fac militian (ca multi din generatia mea, probabil) sau sofer de TIR; de fapt am pus un pariu cu mine insumi pe la 14 ani ca daca nu iau la facultate din prima ma angajez sofer de TIR;
2. am fost premiant I din clasa I pana in clasa a VII-a, motiv pentru care am fost si pionier fruntas (de-ala cu snururi :));
3. pana la varsta de 9 ani nu stiam ce luna e mai intai: octombrie sau noiembrie, si aveam deasemeni dificultati in a distinge stinga de dreapta (probabil si pentru ca sint stingaci);
4. am fost indragostit de profa de chimie din liceu;
5. am fost somer de lux, am stat pe bara vreo 8 luni (in 2004) dupa ce mi-am dat demisia dintr-o pozitie de middle management la un anumit trust de presa;
6. nu reusesc niciodata sa am o pasiune adevarata, in sensul ca am mai multe si de scurta durata (ultima pe care am abandonat-o e colectia mea de machete auto);
7. am vrut sa emigrez mai intai in Canada, apoi in Anglia iar acum in Australia. niciodata insa de-adevaratelea…
🙂 si ca sa mentin trendul lui eduard, am listat 7 lucruri (pentru ca el a supralicitat la 6) in loc de 5.
nu dau insa leapsa mai departe.
ma gindesc de ceva vreme sa initiez o serie de posturi cu diverse, obiecte sau nu, care nu numai ca nu sint facute pentru mine, dar parca-s facute impotriva mea.
astazi, laptele pentru cafea la mini-caserola-cu-staniol-lipit-deasupra. bine, nu stiu daca se cheama asa, insa de cite ori am de-aface cu asa ceva, mai ales in public, prefer sa nu folosesc.
nici pina la virsta asta (pe care o consider destul de inaintata) nu am invatat cum se foloseste aceasta minunata inventie a societatii de consum. ‘boala’ se manifesta astfel: ori de cate ori vreau sa imi ‘usurez’ (SIC!) cafeaua cu laptele stocat in aceasta cutiuta, vars cel putin 49% din continut fie pe jos, fie pe haine, fie pe mina, fie pe linga cana etc. norocul meu este ca deobicei beau cafea strong black si ocaziile de a ma aranja cu lapte condensat sint destul de rare.
asa ca nu am acasa asa ceva si nici nu voi face vreodata cursuri pentru a invata sa desprind rahatu’ ala de staniol de pe mini-caserola aia de plastic. sa le ia dracu’!
