Feb 13

versiunea lui updike


Roger e un tip la vreo 50 de ani din Detroit. e casatorit a doua oara cu o gagica ceva mai tinara decat el, cu care are un copchil de vreo 14 ani. copchilu’, asa cum reiese din povestire nu-i nici prost, da’ nici nu da pe-afara de inteligenta. el, adica roger, e un fost popa care in prezent profeseaza ca si profesor de religie. la o scoala de religie.
intr-o zi, viata linistita si plicticoasa a lu’ roger se anima brusc din cauza unui flacau-softuerist in devenire, care intra in biroul lui si-i zice ca poate demonstra cu ajutorul computerului existenta lui dumnezeu. pe linga asta, i-o mai introduce in peisaj si pe nepoata-sa vitrega (adica fiica surorii vitrege a lu’ roger); nepoata-sa, de meserie ‘teenage mom’ locuieste, normal, pe undeva pe la marginea orasului, intr-un cartier nu prea select.
tipm de 6-8 luni, cele patru personaje, adica roger, nevasta-sa, tinarul softuerist si tinara nepoata-mama se amesteca intre ei motiv pentru care, updike are material pentru un roman bunicel, despre adulter, incest si america anilor ’80. sfirsitul e cit se poate de american, in sensul ca oamenii isi reiau existentele lor initiale dupa consumarea povestii, asa incat america sa poate merge mai departe pe calea progresului si civilizatiei capitaliste.
desi recenziile pe care le-am citit scot in fata tocmai aspectele politice si sociale, eu recunosc ca am fost prins in primul rind de povestea din mini-universul lu’ roger…

Jan 29

the million dolar hotel


niste fete si niste baieti stateau intr-un hotel. hotelul in sine, nu avea nimic special, chiar daca se chema hotelul de un milion de dolari. locatarii insa da. fiecare are un ceva al lui: de exemplu unu’ se crede al cincilea beatles, unul liderul indienilor desi e de felul lui mexican…etc. dupa ce la un momentdat moare un gagiu de-asta special, fbi trimite pentru investigatii un agent special (cum altfel?), as zice eu chiar extrem de special. de-aici incolo incepe filmul, pe care va las sa-l descoperiti daca aveti ocazia. nu mi-a venit sa cred la sfarsit cind am vazut ca story-ul e scris de bono, desi tot filmul musteste de muzica u2.

stiu ca unii o sa spuna ca asta e un film care are 7 ani vechime. da’ ce sa fac daca eu abia acum l-am vazut…

Jan 09

Domino

Domino Harvey era o gagica, fiica de celebritati din elei care, din prea multa plictiseala s-a hotarit sa se faca vinator de recompense. bine, situatia ei sentimentala era mai complexa, sau asa au vrut tony scott (producatorul si regizorul) si richard kelly (scenaristul) sa ne lase sa intelegem. multa actiune, un mickey rourke cu cearcane si umflat de bautura, o Keira Knightley pour le connaisseurs si un edgar ramirez (despre care nu am mai auzit pina acum) pus acolo sa atraga si oaresce target feminin in fata ecranelor.


filmul, care este destul de controversat si inspirat dintr-un fapt real, l-am vazut la protv vineri, pe la 22:30, mi-a adus aminte de natural born killers si kill bill. poate ca da, poate seamana poate ca nu (nu-s asa de cunoscator), insa a fost unul din filmele care mi-au placut cel mai mult in ultimele 6 luni. pe bune.

era sa uit: muzica din film e bestiala. da play mai jos pentru “Choke Me, Spank Me (Pull My Hair)” de si cu xzibit.

Nov 27

crash, povesti din L.A.

vazut. placut.

It’s the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We’re always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something.

Sep 04

nea mircea sa ne ierti ca aseara n-am fost beti…


la fiecare ‘intilnire cu baietii’ la care merg si la care ‘se consuma’, prefer sa ma imbat sigur, sau daca nu, macar sa fiu la fel de ametit ca si cel mai putin beat dintre ei. e o regula de care ma tin cu dintii, pentru ca altfel, nu vad decit ca ar trebui ori sa nu mai ‘ies cu baietii’ ori sa schimb ‘baietii cu care ies’. din pacate variantele astea doua nu-s deloc fezabile, asa ca in continuare o sa ma tin cu dintii de principiul de ziceam.
ce vreau sa zic de fapt… ca ‘la o masa’ la care exista oameni beti in majoritate, cel mai prost se simt aia de-au ramas treji.
de-aia, aseara, pe la 10-11 noaptea, cind nea mircea care salva de zor vama veche in direct pe tevere2, a confundat micul ecran cu masa ‘de prezidiu’ si incerca de zor sa ne zica una-alta, ‘ma-ntelegi’… ‘care va sa zica’… ‘ce chestie!’… ‘hic!’…’mda’… m-am simtit tare prost. poate ca trebuia sa beau si eu ceva bere.
cum ar veni, transmisiunea de aseara de pe tevere2 era pentru oameni cel putin la fel de beti ca nea mircea. pai!?
sanatate usoara!