[evident ca titlul acestui post n-are legatura directa cu continutul]

sa nu generalizam, dar am constatat de nenumarate ori ca unii oameni isi pun cunostintele (vorbim aici de alti oameni, ofcors) pe niste rafturi. sau in niste cercuri ca pe goagle plus daca vrei. mie imi place mai mult comparatia cu camara, deci o sa dezvolt in continuare in directia asta: deci pe niste rafturi, ca-n camara cu conserve. “dulceata de cirese amare de la mamaie merge linga dulceata de gutui de la tanti culina, pen’ ca amandoo sint din 1991”. “borcanu’ cu hrean cu sfecla il pun linga plicul cu foi de dafin, cine stie poate pun de-un rasol si am nevoie de-amindoo”. “borcanele cu muraturi mai in fata, ca de-astea mincam mai des, pe-alea cu dulceata mai in spate, la fereala, sa n-ajunga copii la ele”.

cam la fel e cu “pe gigi si angela ii asez la onomastica unu’ linga altu’ pentru ca pe-amindoi i-am cunoscut in statia de tramvai cind ploua afara”. “rudele de la tara nu se pun la masa cu verii din strainatate, ca_cauzeaza!”  unii mai in fata, altii mai in spate. unii la mesele de linga ring, altii in fund linga aeroterma. unii “pe raftul de mai jos”, altii mai sus. la o ocazie (onomastica, nunta, botez) sau pur si simplu la bere, incerci sa nu amesteci “borcanele”. ca sa nu le incurci, cum zicea tata, dumnezeu sa-l ierte. acum ca mai exista unii care amesteca “muraturi” cu “dulceata”… treaba lor.

da’ unde voiam sa ajung?! borcanele de muraturi n-au sentimente. pe ele unde le asezi tu, acolo stau, cuminti. poti sa le lipesti si etichete, ca nu observa. cu cunostintele, prietenii, neamurile etc. evident ca nu-i la fel. “people get hurt” ca sa zic asa. ei se vad uneori pe cu totul alt raft decit ii pui tu. si-i ustura daca nu li se confirma asteptarile. evident, nu-i poti impaca pe toti, la nunti si botezuri mai ales. da’ acolo nici nu merita osteneala.

dar ce voiam sa iti transmit: in viata de zi cu zi, mare grija cu borcanele! si mai ales cu etichetele. sa nu sara in ochi ca iese sucar.