lovindu-ma azi de o problema de mamagementu’ lu’ resursele umane, mi s-a cristalizat brusc parerea ca trei sferturi din situatiile penibile sau conflictuale ar putea fi evitate daca inainte de a actiona in nus’ ce situatie am sta 10 secunde sa anticipam reactia celuilalt. si daca am da doi bani pe reactia celuilalt. dar noua nu ne pasa de cele mai multe ori de cel de linga noi. sau de cel caruia ne adresam. pentru ca sintem prea preocupati de propriul ego si de propriile noastre nevoi.

cu cit ai self istimu mai mare si mai viguros, cu atit te doare-n cur ca s-ar putea sa-i arzi celui de linga tine un cot in figura de sa-l lasi lat atunci cind esti preocupat sa-ti dai jos o scama de pe costumul tau la 4-5 ace. la ce bun scuzele ulterioare? intimplarea s-a produs, omu-i plin de singe, si o sa mai fie si vinat la ochi fo 3 saptamini dupa aia.

intimplarile astea se petrec zi de zi in jurul meu. in masina cind ma ‘distrez’ copios in drum spre sau de la serviciu cu partenerii mei de trafic. la serviciu cind un coleg intr-o zi proasta da un mail plin de ‘respect’ cu lume multa si importanta in cece. la magazin, cind flacaul grabit o admonesteaza pe fata de la casa ca se misca in reluare (desi e rupta dupa o zi de munca)… si asa mai departe.
o fi tinind de educatie? de bun simt? de legea nescrisa a convietuirii printre oameni?
partea haioasa, pentru ca uneori exista si partea haioasa, e ca pina la urma o incaseaza de fapt ala de-a aruncat primul cu piatra.