m-am abtinut cit am putut sa nu zic ‘vreo doua’ despre cit de francofon ma simt eu ca persoana particulara… mai ales zilele astea in care se pregateste sarbatoarea acestei categorii de ‘populatie mondiala’.

numai ca nu pot sa ma mai abtin, odata pentru ca ma simt agresat, si apoi pentru ca imi face o deosebita placere sa ma declar cu fiecare ocazie anti-francofon, ‘franco-afon’ sau franco-indiferent. nu m-am hotarit inca daca sint de-adevaratelea francofob.
de unde mi se trage? pai:
– de la profa de franceza din liceu, care imi zicea mereu ca ‘sint brinza buna in burduf de ciine’;
– de la profa de franceza din facultate;
– de la cartile in franceza pe care a trebuit sa le traduc la un moment dat pentru a-mi da un fraier de seminarist nota pentru ‘practica’ de la sfirsitul anului 2;
– de la ‘violonistul tigan’, stiti voi care, ala de a aparut ca si simbol al romaniei prin noj’si’ceva, cu ocazia nus’carui meci de la paris;
– de la finala cm de fotbal din ’98;
– de la semifinala cm de fotbal din ’06;
– de la dacia tatei;
– de la loganurile de pe strada;
– de la stickerele lipite anapoda pe scarile de la statia de metrou unirii, care se dezlipesc desi summitul (sic!) nici macar n-a inceput;
– de la restrictiile stupide de circulatie ce va sa vina;
– de la parul de la sub brat al frantuzoaicelor;
– de la lecturile din beigbeder;
– de la sartre dar nu si de la zola, balzac si camus;
– de la filo-comunismul (sau social democratia franceza);
– de la danone si de la renault;
– de la orange;
…

ma intreb cit de francofoni se simte nea gica zilele astea. cum care nea gica? oricare!

long live the queen si m**** franta!