sper sa nu dureze mult…
Sep
13
Tag Archives: eco
Aug
29
reclamele care ne place: guinness si mai mult decat atit
intamplator sau nu (desi nu cred ca e intimplator) in ad-ul asta sint doua branduri care imi sint foarte aproape (sau io oi fi aproape de ele?)
repetati asadar dupa mine: “good things come to those who wait”.
acum, dupa ce ati asteptat cuminti si v-ati jucat secole ix si zero, nu-i asa ca e un lucru bun sa va dati cu un play station?!
bun, acum ca sinteti cu controllerul ala destept in mina si cu ochiu cit ceapa-n teveu’, strigati-o pe mindra sa va aduca un guinness din frigider si… live in your world and play in …theirs!
like no other!
[via]
Aug
13
intro: oradea ruleaza
post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors
e prima data cind ajung in oradea. inainte de asta habar n-aveam de exemplu, ca oradea e pe malu’ unuia din crisuri. habar n-aveam ca crisul e o apa asa de mare. de fapt, poate demult, la geografie ne-o fi zis cineva. tot ce imi mai aminteam (daca oi fi stiut vreodata ceva) despre oradea erau chestiile citite pe ambalajele produselor marca chemical brothers…
nais in oradea: lasind la o parte bazinul hidrografic si fruti freciurile, am gasit oradea bine mersi, in plin avint (mi s-a parut mie) de reconditionare a asset-urilor imobiliare adunate in ultimele doua-trei sute de ani. si din punctu’ asta de vedere, oradienii au cu ce se lauda.
am mincat in oradea: de doua ori, in acelasi loc (ma stiti doar ca-s statornic in ceea ce priveste mincarea), pe undeva prin centru, intr-un loc care se cheama “La Taverna” sau “Taverna”… haios mi s-a parut ospatarul (care nu s-a recomandat, dar nici nu l-am intrebat cum il cheama), aiurit, sirguincios dar lipsit de mijloace intelectuale si usor lent in miscari. bun baiat pina la urma. cred totusi ca a ciupit insa din greu la nota de plata.
sa te dai cu masina in oradea: e relativ un sport periculos, din cauza mixului (general-prezent in romania) numar mare de masini, strazi proaste, soferi agitati.
concluzia dupa primele si singurele doua zile: oradea bate la cur bucurestii, bine de stiut ca optiune de mutare ‘catre vest’.
Jul
05
about me, la misto
in vederea participarii la un curs de prezenteisan schils treinarul ne-a cerut sa pregatim o prezentare personala de 5-7 minute.
sigur, mailul de invitatie la curs continea celebra constatare ca teama de a vorbi in public bate de departe teama de moarte, constatare constatata (SIC!) in urma unui ‘studiu pe un esantion reprezentativ’, evident.(tin sa precizez ca la mine e si nu prea e adevarat).
habar n-am ce pot spune despre mine in 5 minute. cred ca mi-ar ajunge si 20 de secunde. chiar si mai putine secunde. nu cred ca voi fi in stare sa indeplinesc sarcina cu pricina. de un an jumate imi bat capul sa postez aici o pagina clasica de abaut mi, c-am inteles ca da bine. n-am reusit. de ce as reusi acum?
ce sa va zic despre mine ca sa fie relevant macar, daca nu interesant, pentru voi?
un alt pitic pe care-l am, este cel cu poza pe blog. am vazut multe poze de-astea ‘artistice’… cum sa ma exprim, ca sa nu fiu inteles gresit… gen cu pumnu-n barba (ginditorul), cu ochiu’n patru, privind in zare (habar n-am ce ar putea descrie atitudinea asta… un om nervos?)… ia sa vedem, care-ar mai fi?! aaa… doua sint favoritele mele: un gagiu in costum si cu cravata, si o gagica (piarizda zice ea) stind in cur pe trepte si care are un decolteu generos… c’mon!
picture by zoomar
Apr
18
lecturi alternative: in zgomot de masele supte
‘toti cei care ma cunoaste’, stiu ca sint o persoana ‘muzicala’. In sensul ca imi place muzica. Deasemeni sint si o persoana foarte pretentioasa, asa ca la intersectia celor doua multimi de atribute personale se regaseste urmatoarea afirmatie, e adevarat, destul de vaga: imi place muzica buna. nu-i asa, tuturor ne place muzica buna, dar preferam sa definim termenul ‘bun’ dupa cum ne place noua.
imi mai place deasemeni national geographic, pe care incerc, de 3-4 ani incoace sa o colectionez cu ardoare.
iata asadar un profil redus al subsemnatului: middle class, cu vedere ingusta (nu-i asa, astia din middle class au numai figuri in cap iar creier ceva mai putin, ca de-aia-s ei o masa de manevra!) caruia ii place muzica buna! 🙂
destul cu laudele. unde voiam sa ajung: va recomand o lectura din ultimul NG, o gasiti partial si pe site (pentru varianta integrala mi-e teama ca trebuie sa dati fuguta la chioscul de ziare sau la supermarketul din colt), despre hip-hop. Articolul e scris
de un ‘mosulica‘ de vreo 50 de ani, caruia nu-i place hip-hop-ul. Stie insa ceva jazz, din cite am citit. si e mai inchis la culoare decit eminem.
Va rog sa nu trageti concluzii despre mine, nu-mi place hip-hop-ul in totalitate, ci doar ala bun (ma repet, daca n-ati prins ideea!)
ca sa va incit, va dau extrasul meu preferat din articolul cu pricina:
…am trecut peste acea muzică la fel cum sari peste o groapă în trotuar.
O auzeam răzbătând din maşini şi de pe alei, de la Paris şi până la Abidjan, şi, cu toatea astea, nu o ascultam niciodată. Se revărsa bubuind din boxe din Johannesburg până în Osaka şi totuşi mă prefăceam că nu o aud. Trebuie să fi trecut de sute de ori pe lângă colţul străzii St. James cu Fulton, unde un puşti
gras, pe nume Christopher Wallace, alias Biggie Small, îşi distra prietenii cu rime, şi totuşi nici măcar nu-i observasem.
Lectura placuta!
Feb
20
piticii.morti. mortii….
recunosc ca stiu sa citesc. exista perioade in care citesc si altceva decit etichetele la supermarket. sau mesajele de la bancomat.
se pare ca in perioada asta citesc ceva mai mult decit de obicei. habar n-am de ce. si nici pentru ce. dar imi place. sa citesc.
n-am mai stabilit demult un record, in materie de citit. eu sint o fire ceva mai nestatornica, si ma cam plictisesc repede. mi se si reproseaza asta. ma plictisesc de orice.
de cartea lui coe nu m-am plictisit. am citit-o pe nerasuflate. si a meritat. nu v-o povestesc. pentru ca deja m-am plictisit sa scriu acest post.
apropo: un cintec care merge foarte bine cu cartea asta. nu l-am ascultat inca. dar sint convins.
Jan
09
objects of desire
ca toata lumea, la inceput de an imi fac si eu bilantul. asta cu bilantul cred ca e o boala mondiala, si habar n-am de ce, dar oricit m-as impotrivi la rezolutii de inceput de an si bilanturi de sfirsit de an, inevitabil ma trezesc cu mintea intr-acolo…
aseara, incitat de un anume spot la zaraza, si ajutat de o insomnie idioata imi faceam o ‘trecere in revista’ (sic!) a obiectelor pe care mi le-am dorit de-a lungul timpului si la modul de materializare a acestor dorinte (subliniez, pentru cei care cred ca pe bancnota de 5 lei e desenat noul mall, ca e vorba de obiecte). dupa refreshul de dimineata, lista mea pe ultimii…7-8 ani, ar arata cam asa (unde am avut am pus si poze):
1999
dorinta: un telefon mobil
materializare: un Motorola Amio
ce as putea sa comentez: nu aveam salariu, iar telefonia mobila in romania avea 2 ani
2000.
dorinta: un calculator
materializare: un AMD k6-2 second hand, 366MHZ, pe care il mai am si acum.
ce as putea sa comentez: m-a ‘ajutat’ un prieten care voia neaparat sa scape de el sa il iau in rate de 25 de dolari pe luna
2001.
dorinta: cred ca un Nokia 3310, desi nu as putea sa bag mina in foc
materializare: un Nokia 3310 adus din Austria
ce as putea sa comentez: ca mi l-au furat dupa vreun an de de pe biroul la serviciu; superstitios cum sint cred ca a contribuit la promovarea mea ulterioara; seful meu de atunci a empatizat cu mine pe subiect, pentru ca si lui i se intimplase acelasi lucru… (it’s a joke!)
2002 si 2003
dorinta:o masina
materializare: nu ‘mi-a iesit’
ce as putea sa comentez: am fost relativ aproape de un daewoo espero in 2003, insa am renuntat datorita ‘nesigurantei jobului’ si lipsei de disponibilitate in asumarea responsabilitatilor (a se citi ‘imaturitate’)
2003 si 2004
dorinta: un play station 2
materializare: un play station 2, pe care l-am ‘capatat’ abia in 2004
ce as putea sa comentez:ca le multumesc celor care mi l-au daruit, ca l-am pierdut si l-am recapatat ulterior.
2004 si 2005
dorinta: o masina
materializare: o skoda fabia pe care am avut-o in 2005
ce as putea sa comentez: am pierdut-o si recapatat-o ulterior; nu arata ea ca asta din poza, da’ mi-s tare mindru de ea
2005
dorinta: un telefon mobil 3G
materializare: un Motorola V1050
ce as putea sa comentez: ca aceasta minune a tehnicii zace pe fundul lacului vidraru, unde, din prostie l-am scapat fara sa vreau… la vreo 6-7 luni de la achizitie
2006
dorinta: un ipod
materializare: nici una
ce as putea sa comentez: mi-a si trecut, cred ca nu-l mai vreau
2007
dorinta: un imac
ce as putea sa comentez: ca sper sa nu-l ratez
in loc de concluzie: pina acum scorul e bun, dar se pare ca nu prea am noroc de telefoanele mobile. in fiecare an de-atunci si pina acum, mi-am dorit o masinutza cu telecomanda de care nu am reusit sa fac rost inca.