vine miine zice-se.
Tag Archives: play station
nimic spectaculos…
… nu am sa va comunic. doar ca am zis sa mai dau pe-aici prin online, ca poate-mi simt lipsa cei 2-3 (uau, poate chiar 4!!) cititori. oboseala mare pe finalul asta de an, mai ales ca, nu’s’ daca am apucat sa va zic ca m-am apucat iara de invatat. sa inveti la virsta mea e olaca dificil, chiar daca am fost mai demult un elev si un student silitor. azi de exemplu am avut primul examen. de-ala de trei ore, scris. ca acum 8-9 ani. un chin. o adevarata tortura. ma doare capu’ de zici ca m-a calcat tranvaiu. da, nici eu nu mai sint ce-am fost si mai mult decit atit. decit. atit. evident ca cel mai mult imi lipseste timpul de frecangeala pe net si prin alte locuri. de exemplu nu m-am mai atins de play station-ul meu de vreo 3 luni. si sa fiu al dracului daca mai am vreun chef. zilele astea de exemplu ma bate gindul sa-mi iau un ps3. da’ daca o sa-l bata prafu’?! doar sa-l consider achizitie pentru criza financiara. am auzit ca de criza va trebui sa ne incuiem cu totii in case ca sa nu mai consumam… asa o fi. deci mai luati-va acum pleisteisan cit mai aveti banii aia de pe cardu’ de credit. cica o sa le cam simtem lipsa si la cardurile astea. om vedea ce-o mai fi.
reclamele care ne place: guinness si mai mult decat atit
intamplator sau nu (desi nu cred ca e intimplator) in ad-ul asta sint doua branduri care imi sint foarte aproape (sau io oi fi aproape de ele?)
repetati asadar dupa mine: “good things come to those who wait”.
acum, dupa ce ati asteptat cuminti si v-ati jucat secole ix si zero, nu-i asa ca e un lucru bun sa va dati cu un play station?!
bun, acum ca sinteti cu controllerul ala destept in mina si cu ochiu cit ceapa-n teveu’, strigati-o pe mindra sa va aduca un guinness din frigider si… live in your world and play in …theirs!
like no other!
[via]
objects of desire
ca toata lumea, la inceput de an imi fac si eu bilantul. asta cu bilantul cred ca e o boala mondiala, si habar n-am de ce, dar oricit m-as impotrivi la rezolutii de inceput de an si bilanturi de sfirsit de an, inevitabil ma trezesc cu mintea intr-acolo…
aseara, incitat de un anume spot la zaraza, si ajutat de o insomnie idioata imi faceam o ‘trecere in revista’ (sic!) a obiectelor pe care mi le-am dorit de-a lungul timpului si la modul de materializare a acestor dorinte (subliniez, pentru cei care cred ca pe bancnota de 5 lei e desenat noul mall, ca e vorba de obiecte). dupa refreshul de dimineata, lista mea pe ultimii…7-8 ani, ar arata cam asa (unde am avut am pus si poze):
1999
dorinta: un telefon mobil
materializare: un Motorola Amio
ce as putea sa comentez: nu aveam salariu, iar telefonia mobila in romania avea 2 ani
2000.
dorinta: un calculator
materializare: un AMD k6-2 second hand, 366MHZ, pe care il mai am si acum.
ce as putea sa comentez: m-a ‘ajutat’ un prieten care voia neaparat sa scape de el sa il iau in rate de 25 de dolari pe luna
2001.
dorinta: cred ca un Nokia 3310, desi nu as putea sa bag mina in foc
materializare: un Nokia 3310 adus din Austria
ce as putea sa comentez: ca mi l-au furat dupa vreun an de de pe biroul la serviciu; superstitios cum sint cred ca a contribuit la promovarea mea ulterioara; seful meu de atunci a empatizat cu mine pe subiect, pentru ca si lui i se intimplase acelasi lucru… (it’s a joke!)
2002 si 2003
dorinta:o masina
materializare: nu ‘mi-a iesit’
ce as putea sa comentez: am fost relativ aproape de un daewoo espero in 2003, insa am renuntat datorita ‘nesigurantei jobului’ si lipsei de disponibilitate in asumarea responsabilitatilor (a se citi ‘imaturitate’)
2003 si 2004
dorinta: un play station 2
materializare: un play station 2, pe care l-am ‘capatat’ abia in 2004
ce as putea sa comentez:ca le multumesc celor care mi l-au daruit, ca l-am pierdut si l-am recapatat ulterior.
2004 si 2005
dorinta: o masina
materializare: o skoda fabia pe care am avut-o in 2005
ce as putea sa comentez: am pierdut-o si recapatat-o ulterior; nu arata ea ca asta din poza, da’ mi-s tare mindru de ea
2005
dorinta: un telefon mobil 3G
materializare: un Motorola V1050
ce as putea sa comentez: ca aceasta minune a tehnicii zace pe fundul lacului vidraru, unde, din prostie l-am scapat fara sa vreau… la vreo 6-7 luni de la achizitie
2006
dorinta: un ipod
materializare: nici una
ce as putea sa comentez: mi-a si trecut, cred ca nu-l mai vreau
2007
dorinta: un imac
ce as putea sa comentez: ca sper sa nu-l ratez
in loc de concluzie: pina acum scorul e bun, dar se pare ca nu prea am noroc de telefoanele mobile. in fiecare an de-atunci si pina acum, mi-am dorit o masinutza cu telecomanda de care nu am reusit sa fac rost inca.
lacrimogena
instigat de intrebarea lui manafu ma autocondamn mai mereu ca blogul asta n-are nici cap nici coada…
nu stiu nici de ce scriu, nici ce scriu, nici pentru cine scriu (cu exceptia celor citiva prieteni pe care ii tot indemn mai mereu sa ma citeasca, cine dracu’ stie care o fi si parerea lor reala despre asta).
recunosc, ca de multe ori ma autocenzurez, si imi tot zic sa nu fac aia ca nu ‘da bine’ sa nu zica aia ‘ca nu e frumos’ sau ‘cinstit’ etc.
poate concediul care vine, si care va fi absolut offline sper, sa imi mai aduca ceva claritate. poate o sa reiau munca la blog, poate nu. si cine stie poate o sa gasesc si o ‘linie directoare’.
la o privire pur superficiala, blogosfera romaneasca (cea descoperita de mine) se imparte in ‘artisti’, ‘jurnalisti’, ‘advertising people’, ‘IT/intenret people’ si ‘liceeni’. nimeni nu scrie despre sosete, paine, lapte, carne, oua, placinte, play station, instalatii, bani, cartofi, salam… chiloti 🙂
mama ce timpenii!
reclamele care ne place
fin’ca am tot primit azi pe mail reclame care-mai-de-care-mai de-care mai rasuflate, m-am gindit ca ar fi bine sa va trimit din nou la creative criminal
iaca niste exemple pe care le poti gasi pe-acolo (nu e deloc intimplatoare alegerea play station):
si va mai dau un link interesant pentru pasionati: neil french