Feb 23

o zi din viata lu’ nea nae


m-am dus la spectacol in primul rand pentru ca am trait pe vremea aia pana la o varsta la care pricepeam cam ce se intampla in jurul meu. nu stiu altii cum sint da’ pe mine inca ma mai prind si filmele romanesti facute pe vremea aia. evident, fara sa inteleg care este motivul, ma trezesc pierzand vremea aiurea in fata televizorului la un film care imi aminteste mereu de vremuri deloc de rememorat. si atunci care-i vraja?

revenind la spectacol, mi s-a parut perfectibil. cea mai buna mi s-a parut muzica. apoi dooamna Coca Bloos, apoi figurantii si abia la urma de tot calinescu. regia excelenta insa pe un scenariu subtirel, mai ales in a doua parte.
n-am priceput de ce spectacolul s-a chemat ‘o zi din viata lui nicolae ceausescu’… de fapt cred ca mai bine i s-ar potrivit ‘viata lui nicolae ceausescu’. sau ‘toata viata lui nicolae ceausescu’. sau ‘viata adevarata si prefabricata a lui nicolae ceausescu’.

un spectacol care merita vazut insa, mai ales intr-o zi de iarna intarziata. nu cred ca merita numarul de locuri goale din sala, in sensul ca am vazut spectacole mult mai proaste in sali mult mai pline.

si inca ceva: in spatele meu, era un rind plin de putzoi nascuti cu siguranta dupa ’89… ce mama dracului or fi inteles aia din piesa?

Jan 29

the million dolar hotel


niste fete si niste baieti stateau intr-un hotel. hotelul in sine, nu avea nimic special, chiar daca se chema hotelul de un milion de dolari. locatarii insa da. fiecare are un ceva al lui: de exemplu unu’ se crede al cincilea beatles, unul liderul indienilor desi e de felul lui mexican…etc. dupa ce la un momentdat moare un gagiu de-asta special, fbi trimite pentru investigatii un agent special (cum altfel?), as zice eu chiar extrem de special. de-aici incolo incepe filmul, pe care va las sa-l descoperiti daca aveti ocazia. nu mi-a venit sa cred la sfarsit cind am vazut ca story-ul e scris de bono, desi tot filmul musteste de muzica u2.

stiu ca unii o sa spuna ca asta e un film care are 7 ani vechime. da’ ce sa fac daca eu abia acum l-am vazut…

Jan 09

Domino

Domino Harvey era o gagica, fiica de celebritati din elei care, din prea multa plictiseala s-a hotarit sa se faca vinator de recompense. bine, situatia ei sentimentala era mai complexa, sau asa au vrut tony scott (producatorul si regizorul) si richard kelly (scenaristul) sa ne lase sa intelegem. multa actiune, un mickey rourke cu cearcane si umflat de bautura, o Keira Knightley pour le connaisseurs si un edgar ramirez (despre care nu am mai auzit pina acum) pus acolo sa atraga si oaresce target feminin in fata ecranelor.


filmul, care este destul de controversat si inspirat dintr-un fapt real, l-am vazut la protv vineri, pe la 22:30, mi-a adus aminte de natural born killers si kill bill. poate ca da, poate seamana poate ca nu (nu-s asa de cunoscator), insa a fost unul din filmele care mi-au placut cel mai mult in ultimele 6 luni. pe bune.

era sa uit: muzica din film e bestiala. da play mai jos pentru “Choke Me, Spank Me (Pull My Hair)” de si cu xzibit.

Oct 27

vinerea asta imi dau cu parerea in pielea goala

imi trec prin minte urmatoarele lucrururi (la liniuta, organizat):

– sint prea batrin ca sa ma afecteze parerea altora despre mine;
– unii vor sa puna mina pe blogosfera: s-o creasca s-o masoare si apoi s-o vinda;
– mi-as schimba iarasi layoutul la blog, da’ parca am muncit prea mult sa-l fac pe asta de-acum;
– mi-a placut filmuletul cu scrat si masinaria timpului de l-am vazut la zoso;
– nu inteleg de ce brat vrea 500 de coco de la fiecare firma de research care sa participe la licitatia pentru masurarea online-ului romanesc; sau mai bine zis inteleg de ce da’ nu prea cred ca e un mod foarte constructiv de a pune problema;
– caut o poza de pe site-ul lui terry rodgers (pe care l-am ‘gasit’ via jobsessive) sa ilustrez postul asta; nu ma pot hotari, o sa pun doua

– simbata ma duc la festivalu’ filmului britanic sa vad kinky boots;
– mi-a placut mult documentarul cu nea nae dat aseara pe tevere (regele comunismului ii zice); ma bucur ca exista tariceanu care sa-i puna frina lu’ basescu sa n-ajungem iar la vremurile alea;
– intotdeauna fane babanu’ mi s-a parut cel mai mare roman, si-s bucuros ca a iesit pe primul loc; chiar ma intreb citi moldoveni au participat la vot; daca iesea carol pe primul loc NU m-as fi suparat;
– bula nu e personajul meu preferat;

– sa fac sau nu un blog pe care sa fie dati in git soferii de cacat din traficul bucurestean? saptamina asta am vazut o gramada de [aproape] accidente din cauza cascadorilor care circula prin bucuresti;
– maxima saptaminii (de mine): viata e plina de dezamagiri contrata de cineva cu viata e doar dura, si-atit;

Sep 22

monica, tu esti?

azi am primit un mail cu un filmulet in care monica lu’ virinel facea niste antrenamente.
la primul impuls, l-am pus pe google video, apoi l-am pus pe blog.
la urmatorul impuls l-am scos de pe blog si l-am sters de pe google video.
de ce? poate pentru ca nu mi s-a mai parut o idee asa de geniala ca la prima vedere. la primul impuls m-am gindit ca o sa scot ceva trafic cu asta. dupa aia mi-am zis: ‘fuck trafic, nu vreau sa ma transform in “libertatea” blogurilor’… (si aici ma refer la continut).
autocenzura functioneaza. e grav?

Sep 19

Stirile sportive protv cu parfum web 2.0

19 septembrie, orele 20:00 – 20:10.
fatuca ‘ailalta’ de la stirile sportive proteve (adica nu raluca) ne ‘recita’ din blogul lui copos. nu conteaza ce. daca vreti neaparat sa stiti, ne recita despre scrisoarea deschisa catre ferefe.
dupa aia ne arata spotul nike in care protagonistul materazzi (cum ‘care materazzi?’… ala de si-a luat capu’n gura de la zidane) face preluari pe piept la antrenament cu bile de bowling, ghiulele de tun si chiar monster truck-uri… filmuletul l-ati vazut cu siguranta acum 2-3 zile pe you tube. eu l-am vazut prima data aici

Generated Image
logo created with web 2.0 logo creator, by AlexP

la antena, aia-s in urma. inca ne mai zic de nus’ ce fotbalist care ‘a discutat pe chat’ cu cititorii gesepe. alo, gusti, s-aude? unde-i avangarda?!

Sep 13

Nu panica, ci publicitate in tunel

Sa zicem ca vii acasa obosit (sau nu) dupa o zi de munca. Cu metroul. Un pic pe ginduri si cu ochii atintiti catre usa metroului. Universitate. La Unirii cobori, asa ca esti aproape de usa. De cite ori nu te-ai intrebat de ce dracu’ au facut astia geamuri la vagoanele de metrou, ca 90% din timp tot nu ai ce sa vezi prin ele. Doar cabluri si cimentul ala innegrit. Trenul pleaca din statie, prin geam se lasa intunericul. La un moment dat vezi in fata, ochilor, prin geam sau pe geam niste imagini alb negru. Nu prea ai timp sa te intorci pentru a verifica daca imaginile se reflecta de undeva din spate, asa cum ar fi logic la prima vedere. De fapt ceva nu te lasa. Surpriza e prea mare. Imaginile sunt foarte vizibile. Alb negru. Parca sint dintr-un film mut. Apoi flash! Imagine color. Sticla de prigat. ‘mai mult fruct, mai multa energie’.

Si acum, dupa jumatate de ora ma intreb daca am avut halucinatii. Cert e ca faza e memorabila. Foarte memorabila. Tot drumul de la metrou spre casa mi-am repetat ca miine o sa verific.

Are cineva detalii? Laser frate!