vii acasa, dupa o zi la serviciu cam de cacat. dupa o calatorie de un sfert de ora intr-un metrou aglomerat si plin de mirosuri… muncitoresti. esti obosit, nervos, nemultumit si zici ca ziua e compromisa oricum. e prea devreme sa te culci, prea urit afara sa iesi ‘la terasa’.
mai intii, dai drumul la televizor, si dupa ce nimeresti ultimele doua-trei game-uri din agasi cu pavel la us open…pe eurosport. nici nu stii daca sa iti para bine ca ai mai prins ceva din spectacol sau sa iti para rau ca ai ratat asa un meci. ramii totusi cu satisfactia ca exista si alte lucruri in sport decit bani si fotbal (in cazul asta tenis, spectacol si bani :)). esti un pic mai relaxat, parca apasarea din piept si-a mai redus din intensitate.
dupa meci, te-apuci iar de telecomanda si ajungi…la tvr2. un episod absolut genial din Everybody Loves Raymond (aka ‘dragul de raymond’). esti si mai relaxat, lucrurile incep sa se mai lumineze in jurul tau.
se termina si asta. mai tragi un pic de telecomanda, de stirile sportive protv… risti sa revii la ‘forma’ initiala.
apoi pe tvr1, bruce almighty (aka ‘dumnezeu pentru o zi’)… nu cine stie ce film, insa bun pentru o zi ca asta. ramii cu ‘noutatea’ ca dumnezeu e negru si seamana cu morgan freeman (caruia chiar i se potrivesc si astfel de roluri) si cu replica lui ‘… lu’ gandhi cind i-am facut smecheria asta (nota mea: 7 degete la o mina), n-a mai mincat o luna!’…
cele 50 de minute cu cartea arta de a nu scrie un roman de jerome k. jerome in mina iti inchid ziua cu un capitol absolut demential despre pisici, din care afli ca pisicile seamana foarte mult cu oamenii si ‘ciinele e cel mai intelectual animal’.
adormi linistit, si cu gindul la micile chestii care ne pot schimba radical modul de a privi lucrurile. chiar si pentru citeva ore.
Tag Archives: film
de inima albastra
“Nascuti la sfarsitul anilor 70 -inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca noi nu stim nimic”.
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala…

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de dulce”.
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a cerut)prietenia”, care inca roseam la cuvantul SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea Feriti`va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…
Daca esti de`al nostru… Felicitari!”
autoru’ anonim
am primit-o pe mail.
batrinete patetica 🙂
macromedia forever
eu folosesc macromedia sa mai dau o fata proaspata la blogul de fata. nu flash ci dreamweaver. uneori imi iese, uneori nu. de aia uneori ma enervez pe macromedia.
dar filmuletul de fata mi s-a parut beton: animation vs. animator
jet li, zgarda si pian
jet li e unu’ care joaca in filme de-alea cu bataie. daca-i intrebi pe pasionati o sa-ti zica, asa cum am citi eu pe un site, ca e ‘de departe bruce lee al noului mileniu. inainte sa vad filmul m-am tot intrebat daca sa-l calific ‘un film cu bataie’ (aka prost) sau ‘un film cu morgan freeman’ (aka bun).
in filmul asta, jet li e pasionat de pian, chiar vorbeste un pic altfel decit rastit, plinge, si, bineinteles ca se bate nene! morgan freeman okay, ca de obicei.
dupa ca am vazut filmul, am citit si coperta. ioc holiud. ioc america. scenariu de besson, regia de v’un prieten de-al lui. totusi okay filmul.
pariez ca daca de la inceput as fi vazut pe coperte: besson cu jet li, as fi renuntat sa ma uit. da’ uite ca exista si surprize!
jucarie noua
probabil ca unii s-au saturat deja de jucaria asta. se cheama youtube si te lasa sa-ti pui pe blog filmulete. ale tale sau ale altora, pe care le gasesti la ei in arhiva.
enjoy a tribute to ayrton senna.
m-am saturat de sarbatori
am inceput sa ma satur de uichendurile mai mult sau mai putin prelungite…pentru ca dupa ele vine munca.
am innotat azi intr-o ceata de aiureli si stupiditate. in fiecare prima zi dupa uichend (adica lunea de obicei, desi azi e marti 1 mai sa traiasca) sint complet debusolat si lipsit de focus. prezint simptome de alzheimer.
un lucru demn de mentionat si pentru altii din uichendul de unu mai, filmul “absolut incintator” (cum ar zice ada roseti) la care am fost vineri: fado blues. si nu neaparat din cauza lu’ ana cristina de oliveira…
a 3 a zi de paste
m-am trezit azi cu senzatia ca ar trebui sa fac ceva. dar mi-e somn. azi e o zi foarte grea. m-am apucat sa scriu la blogul asta dar de fapt nu prea am ce sa zic. sau n-am chef. am mai vazut niste filme. am mai vazut niste oameni. pot sa scriu despre cum fac bucurestenii pastele la biserica. po’sa mai extrag niste intelepciuni soferesti de pe soselele bucurestiului… da’ n-am chef.
mi-e cam somn.