vii acasa, dupa o zi la serviciu cam de cacat. dupa o calatorie de un sfert de ora intr-un metrou aglomerat si plin de mirosuri… muncitoresti. esti obosit, nervos, nemultumit si zici ca ziua e compromisa oricum. e prea devreme sa te culci, prea urit afara sa iesi ‘la terasa’.
mai intii, dai drumul la televizor, si dupa ce nimeresti ultimele doua-trei game-uri din agasi cu pavel la us open…pe eurosport. nici nu stii daca sa iti para bine ca ai mai prins ceva din spectacol sau sa iti para rau ca ai ratat asa un meci. ramii totusi cu satisfactia ca exista si alte lucruri in sport decit bani si fotbal (in cazul asta tenis, spectacol si bani :)). esti un pic mai relaxat, parca apasarea din piept si-a mai redus din intensitate.
dupa meci, te-apuci iar de telecomanda si ajungi…la tvr2. un episod absolut genial din Everybody Loves Raymond (aka ‘dragul de raymond’). esti si mai relaxat, lucrurile incep sa se mai lumineze in jurul tau.
se termina si asta. mai tragi un pic de telecomanda, de stirile sportive protv… risti sa revii la ‘forma’ initiala.
apoi pe tvr1, bruce almighty (aka ‘dumnezeu pentru o zi’)… nu cine stie ce film, insa bun pentru o zi ca asta. ramii cu ‘noutatea’ ca dumnezeu e negru si seamana cu morgan freeman (caruia chiar i se potrivesc si astfel de roluri) si cu replica lui ‘… lu’ gandhi cind i-am facut smecheria asta (nota mea: 7 degete la o mina), n-a mai mincat o luna!’…
cele 50 de minute cu cartea arta de a nu scrie un roman de jerome k. jerome in mina iti inchid ziua cu un capitol absolut demential despre pisici, din care afli ca pisicile seamana foarte mult cu oamenii si ‘ciinele e cel mai intelectual animal’.
adormi linistit, si cu gindul la micile chestii care ne pot schimba radical modul de a privi lucrurile. chiar si pentru citeva ore.