Jun 30

cartile care le citesc eu pe ele: grigri

grigridemult n-am mai avut ocazia sa iau o carte in mina si sa nu-mi vina s-o mai las… se citeste usor si e chiar deconectanta, amuzanta, relaxanta, scrisa intr-un stil (daca pot sa-i zic asa) care te-agata de intelect.

habar n-aveam cine a fost grigore ghica asta de-a scris cartea (stiam evident ca nu despre gagiu de la bergenbier/vodafone e vorba, nu-s chiar atit de timp!), chiar daca prin ceata, de la istorie, aveam habar ca ghica astia erau de felul lor niste fanarioti. de-aia poate cind am rasfoit cartea prima data nu prea mi-a venit sa m-apuc de ea: pe noi la scoala ne-au invatat ca fanariotii sug rau, si ca numa’ rau au facut ei frumusetii astia de popor roman. un’e mai pui ca s-acu’ to’ pentru fanarioti lucrez si asta nu pot zice ca e un lucru cu care ma mindresc neaparat.

ca sa vezi insa ca un moment dau peste o fraza in care se povestea despre locurile mele de bastina, despre ale caror istorie, in afara de cetatea statuia lu’ stefan de la podu’ inalt nu prea mai stiu eu mare lucru. oricum pentru noi moldovenii chestia cu stefan ne e suficienta cind vine vorba de istorie, si toti ceilalti gagii care s-au mai agitat sa faca din moldoveni oameni de treaba… dat ho, ca divaghez. in loc de fanarioti am descoperit lumea de la inceputul secolului douazeci, inainte, intre si dupa al doilea razbel mondial, descrisa neasteptat de”fara fason” de unul care se invirtea pe-acolo, “pe sus”…

deci daca poti face rost de e, citeste-o! merita. mai ales daca nu esti oltean. ca de-astia nu prea zice acolo.

poza (nu insa si cartea!) am luat-o de-aici.