Oct 30

capete

daca ma tin de treaba, s-ar putea sa iasa o serie noua, un fel de amintiri din copilarie. in orasul in care m-am nascut, am copilarit si mi-am trait adolescenta pina la inceputul anilor ’90, am intilnit tot felul de oameni. de unii dintre ei, mi-i aduc aminte in tot felul de imprejurari chiar si dupa mai bine de 25 de ani de cand am parasit incinta. cam ca proust atunci cind minca madlene.

la capitolul bulying , de exemplu, ii am pe capete, sorin c. (si var-su costel), chiorulet (si inca vreo 2-3 tigani carora nu le placeau ‘metalistii’).

capete era recidivist. nimeni nu stie exact pentru ce anume facuse puscarie, probabil pe vremea lu’ ceasca dar nu numai. viol, desi cam greu de crezut, ca nu prea il vedeai cu femei. batai, probabil, furaciuni. sigur nu omorise pe nimeni. avea un cap mare si oarecum colturos, care cind se imbata (destul de des) se facea rosu stacojiu. nu era mare, era mai degraba mic si indesat, mergea usor aplecat, si avea pe vremea aia vreo 30. fara ocupatie. habar n-am de unde facea rost de bani sa traiasca, de ajutor de somaj nu poate fi vorba, pentru ca nimeni nu si-l aminteste muncind macar o zi in viata lui. uneori mai lua cu japca de la noi astia mai mici bani de bere. facea un fel de cheta, numai ca daca ziceai ca n-ai puteai sa-ti iei o palma dupa ceafa si/sau un sut in cur. maxim. avea o pasiune pentru baietii de liceu, aia mai mici si mai slabanogi. pe care-i acosta prin parcuri sau prin discoteci, de cele mai multe ori ca sa le ceara bani sau sa-i certe ca s-au uitat urit la el. daca il vedeai pe strada era bine sa treci pe trotuarul celalalt, zice-se.

pe capete il depasea cumva renumele, pentru ca rareori l-am vazut sa se bata serios cu cineva. mai mult, circulau legende cum ca nu stiu care l-a prins intr-o seara beat muci si l-a batut, drept razbunare pentru zilele fripte pe care i le facuse.

uneori disparea din oras cu lunile. chiar cu anii. lumea zicea ca era la pirnaie, si se bucura mai mult sau mai putin fatis aducind vorba. era mai liniste o perioada pina la intoarcerea lui, desi mai erau citiva care incercau sa-i ocupe locul in sufletele noastre de adolescenti mici, pletosi, cu blugii rupti si speriati de bombe.

dar despre ei, alta data, poate.

Apr 29

mosmanul

cuvint inainte: am mai zis-o, una din placerile blogeritului e ca poti sa-ti versi frustrarile pe el. e un fel de exhibitionism din partea mea, si un fel de voyeurism din partea voastra, a celor care-l cititi.

mosmanul e o specie des intilnita in firma animalelor. e o specie atit de raspindita ca a dezvoltat si tot felul de sub-specii. tin din capul locului sa va atentionez ca nu intotdeauna mosmanul e tot una cu frinarul sau cu vampirul energetic. ei au unele asemanari, si ce-i uneste este intr-adevar rezultatul final.

mai intii sa vedem cum identificam un mosman. cum arata el, ca sa zic asa. comportamentul cheie pentru mosman e fuga de raspundere. varianta preferata de el este intotdeauna “nu facem nimic”. el nu isi asuma, nu ia pozitie, se ascunde intotdeauna in spatele fustelor decidentilor. adica a sefilor mai mari sau mai mici, dupa caz. dezvolta tot felul de strategii si instrumente pentru a-ti face viata complicata. pentru ca in esenta obiectivul lui e ca el insusi sa aiba o viata mai usoara. in aparenta, confortul personal e ceea ce-l mina pe el in lupta. sau altfel spus lenea.

mosmanul nu e fricos, asa cum s-ar crede la prima vedere. daca incerci sa-i tulburi confortul riposteaza foarte agresiv. de exemplu daca ti-a dat 5 motive pentru care nu “nu e nimic de facut in faza asta” si tu combati, inventeaza inca 100. face rost de aliati sa-si sustina punctul de vedere. da fuguta la sef si-l convinge,  samd.

arma preferata a mosmanului e non raspunsul. daca iti raspunde cu intirziere o face pentru ca se documenteaza. insa ce-ti furnizeaza in urma procesului laborios de documentare nu e un raspuns, ci un non raspuns. nu e nici da nici nu. nu e nici facem nici nu facem. nu e nici se poate nici nu se poate. e mai vedem. mai intreaba. mai lasa-ma un pic. prefera pe cat se poate sa paseze mingea. la tine pe cit posibil, in asa fel incit el sa nu mai aiba nimic de facut. sau la un third party. pe care evident incearca apoi fara sa stii sa-l atraga de partea lui. in caz ca ia vreo pozitie. pentru ca de cele mai multe, alunecos fiind, nu are nici o parere.

cind nu furnizeaza non raspunsuri, mosmanul nu raspunde pur si simplu. asa ca lucrul cu un mosman e follow-up intensive. as pune pariu ca e cel mai follow-up intensive dintre toate speciile cu care te intilnesti.
in functie de locul ocupat pe scara ierarhica, mosmanul poate fi sefut sau ne. mosmanul sefut e mai periculos, nu numai pentru ca e mai greu de ocolit ci pentru ca cultiva si transmite subordonatilor un comportament similar. n-am vazut inca departamente conduse de mosmani in care sa reziste un om intreg la cap. mosmanii nasc mosmani, asa ca un departament condus de un mosman nu poate fi altcumva decat un departament de mosmani. se poate dezvolta si in sus (director mosman, samd), dar va las pe voi sa va imaginati.

noapte buna.