Aug 13

interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza


dupa cei 600 si ceva de kilometri, a doua zi a mers o relaxare la bai. la baile felix. locu’ de cazare pe durata sederii la oradea a fo’ de fapt in buza bailor mai inainte amintite, la pensiunea beverly hills. apropitaru’ beverly-ului autohton ierea pe semne un mare admiratoriu al valorilor americane. desi pensiunea de trei margarete nu are tocmai un parfum vadit american (chiar, cresc oare margarete in america?!) e un spatiu foarte misto de locuit. numa’ baia avea vreo 10mp! suspiciunea de ‘n-am deschis inca, dar va place organizarea?!‘ mi-a fost intarita de vreo doua iesiri la rampa a citorva prezente de sex feminin in compania patronului, nea’ Florin (iertata-mi fie remarca!). oricum, un loc bun de cazare, chiar inainte de intrarea in bai, pe dreapta cum vii dinspre oradea. si nu foarte scump.

asadar, ziceam ca o baie de soare si de apa calda natiurel, fu tomnai la fix. altfel, in afara de apa calda si de soarele natiurel, de ceru’ ca oglinda si aerul perfect respirabil, baile felix nu-s cine stie ce. fondul sonor la bai, mai ales in ultima din cele 3 ore petrecute acolo, a fost asigurat de un virtuoz al pick-hammer-ului care avea de lucru la 10 metri de marginea bazinului cu ape, evident, termale. caci, va spuneam, avintul de reabilitare al zonei bate filmu’!

a doua parte a zilei, am petrecut-o fain frumos la dealerul local de skoda, pe numele sau Autogrand SRL, unde am intreprins o inlocuire a placutelor de frina a mijlocului de locomotie pe numele sau de alint ‘mititica’ (vezi imaginea insotitoare). aceasta scurta incursiune in mecanica auto o datoram dealerilor bucuresteni (pe care ii felicit cu aceasta ocazie pentru programul incarcat de service din aceasta vara) care ne-au putut oferi numa’ programari, pentru aceasta operatiune dureros de necesara, la date cu mult dupa prognozata intoarcere din concediu.

placutele au fost inlocuite cu succes (altfel nu as fi putut poate scrie acest post) cu sprijinul unei doamne-dispecer de service… daca va zic ca nu a cerut nici spaga?!

concluzia zilei: oradenii, desi soferi aprigi, sint oameni de treaba.

Aug 13

intro: oradea ruleaza

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors


e prima data cind ajung in oradea. inainte de asta habar n-aveam de exemplu, ca oradea e pe malu’ unuia din crisuri. habar n-aveam ca crisul e o apa asa de mare. de fapt, poate demult, la geografie ne-o fi zis cineva. tot ce imi mai aminteam (daca oi fi stiut vreodata ceva) despre oradea erau chestiile citite pe ambalajele produselor marca chemical brothers

nais in oradea: lasind la o parte bazinul hidrografic si fruti freciurile, am gasit oradea bine mersi, in plin avint (mi s-a parut mie) de reconditionare a asset-urilor imobiliare adunate in ultimele doua-trei sute de ani. si din punctu’ asta de vedere, oradienii au cu ce se lauda.

am mincat in oradea: de doua ori, in acelasi loc (ma stiti doar ca-s statornic in ceea ce priveste mincarea), pe undeva prin centru, intr-un loc care se cheama “La Taverna” sau “Taverna”… haios mi s-a parut ospatarul (care nu s-a recomandat, dar nici nu l-am intrebat cum il cheama), aiurit, sirguincios dar lipsit de mijloace intelectuale si usor lent in miscari. bun baiat pina la urma. cred totusi ca a ciupit insa din greu la nota de plata.

sa te dai cu masina in oradea: e relativ un sport periculos, din cauza mixului (general-prezent in romania) numar mare de masini, strazi proaste, soferi agitati.

concluzia dupa primele si singurele doua zile: oradea bate la cur bucurestii, bine de stiut ca optiune de mutare ‘catre vest’.

Aug 13

sumar executiv* de vacanta


asa cum va ziceam acum citeva minute, fusei plecat.

lasind la o parte tonul dedicationist in care am inceput aceasta serie de post-uri (sau postari), ar fi de zis asa, pe bucati:

intro: Oradea ruleaza
interludiu: Baile cu apa calda si placutele de frina
Prima si ultima tema: Budapesta si budapestanii
Octava mediana: Viena vs. ai nostri
Repriza: Ce apa-i asta stolnice? E apa Bistritei, Maria Ta!
Final pierdut: Venim la Bucuresti, capitala bunastarii noastre esti!

mor stil tu cam. stei tiun!
_________________________________
Explicatie la *) din titlu: m-am gindit, ca pentru directorii ocupati care formaza 80% din audienta acestui blog (o audienta careia tin sa-i multumesc incaodata, va pup ciocoflenderilor si ciocoflenderelor) ar fi de preferat o descriere scurta si la subiect, un executive summary (presentation rule: ‘first, tell them what you’re going to tell them’, ma dau mare, nu ma bagati in seama), a celor 2800 de km parcursi in cele 2 saptamini de vacanta (evident, cu pauzele de rigoare). vacanta de care ma bucur si acum ca proasta, ca de-aia tin neaparat sa va si povestesc. traducerea din titlu este dedicata tuturor cunoscutilor si necunoscutilor din moarketing si adver-tai-ziiiiing care utilizeaza cu precadere exprimari de tipul lasa-ma sa stiu.

bai, am reusit o nota explicativa mai mare ca post-ul! anticipez posturile ce urmeaza cu un cintec de neuitat, in interpretarea formatiei vocale si cu precadere instrumentala electronic, ultravox.

Jun 04

cu mama pe malu’ marii


n-o sa m-apuc sa insir platitudini de genul ‘mama este cel mai bun prieten al omului’ sau ‘cind ai o mama n-o poti uita, e totusi mama ta’. n-o sa va povestesc cum de vreo 10 – 15 ani am senzatia ca am pierdut contactul cu omul care este mama (deh, sintem oameni mari acum, avem fiecare ideile si parerile lui, si de regula nu prea coincid). n-o sa va insir nici prin cite momente neplacute am trecut impreuna, si nici n-o sa va explic ca le-am depasit mai usor tocmai pentru ca sintem impreuna.

o sa va spun doar ca am asteptat 32 de ani ca sa ne jucam impreuna cu mingea. ca am asteptat 32 de ani sa mergem impreuna la mare (chiar daca am stat pe plaja numai 4 ore). ca au trecut 20 de ani de cind am fost ultima data impreuna in vacanta ‘undeva’.

si al dracu’ sa fiu daca n-a meritat asteptarea!

Mar 25

experiente de shopping 1: dincolo era mai bine. chiar daca aici la voi e mai ieftin


acum ceva vreme, adica in iunie 2006 comentam un post de-al lui stefan despre noua identitate Altex. eram care va sa zica sceptic fata de procesul de rebranding. din pacate pentru altex, rebrandingul altex a fost exact o spoiala pe dinafara. zic asta pentru ca am constatat pe pielea mea in repetate rinduri in ultimele 2 luni ca baietii si fetele de-acolo (ma refer la personalul care e angajat sa vinda) au sictirul pina la cer.
nu prea conteaza ca vrei o carcasa de dvd sau un monitor ca nivelul de serviciu pe care ti-l presteaza e cam la fel. adica aproape zero. e adevarat, ultima data era vineri la 8 seara. si penultima data era 1 martie. acum doua dati era probabil vacanta de dupa craciun. cert e, ca de fiecare data erau obositi si plictisiti rau. penultima data am asteptat la Media Galaxy la unirea, 10 minute sa vina cineva sa-mi deschida un rahat de vitrina sa-mi dea un controller de ps2. dupa ce mi-au dat in sfirsit ce voiam, mi-au zis ca nu-mi pot proba device-ul, desi nista colegi de-ai lor se jucau la un ps2 chiar la 10 m mai incolo.
ultima oara, la etajul 4, la unirea, am asteptat un flacau 20 minute sa imi faca certificatul de garantie la un monitor. pentru ca doamna din fata mea, avea si ea nevoie de un certificat de garantie, pe care meseriasul il ‘pierduse’ prin folderele de pe calculator. l-am lasat sa caute linistit (desi nu folosea search :)) si i-am admirat pe ceilalti 3 colegi de-ai lui care o frecau prin preajma. n-a schitat nici unul vreun gest sa vina la bancul de probe, desi mai erau niste clienti in spatele meu care mai aveau si ei ceva de probat. probabil nu era in fisa postului.

Aug 22

amintiri din vacanta: subcetate, harghita, romania reloaded

<!–
.dtop,.dbottom{display:block;background-color:#ffffff /* change the color of the corners here */}
.dtop b,.dbottom b{display:block;height:0px;overflow:hidden;background:#000}
.d1{margin:0 0px}.d2{margin:0 0px}.d3{margin:0 0px}.dtop .d4,.dbottom b.d4{margin:0 0px;height:0px}
–>

Aug 14

amintiri din vacanta: sovata vs borsec

acuma, daca ma intrebati ce am cautat la borsec sau la sovata, pe banii mei si fara sa fiu reumatic sau ‘afectios’ de alte boli, o sa va raspund in doi peri: ca nu-s nici atit de sanatos pe cit par si ca am fost melancolic si impins de la spate de amintirile din copilaria comunista.
am fost la borsec in 1983, in 1987. la sovata am fost, cred, prin 1985-’86. in ambele cazuri, in taberele scolare, care se organizau ‘pe vremuri’ pentru copii de muncitori, tarani si (mai putin) intelectuali sau ‘cadre de conducere’.
atunci mi s-a parut extraordinar de frumos. mai ales ca prima iesire mai departe de casa a fost la borsec (eram in clasa a doua).
asa ca, mai mult curios sa vad ce mi-a placut mie acolo am purces intr-o calatorie de o zi de la subcetate (locul ‘bazei’ de vacanta) la borsec, via gheorghieni. mi-am rupt masina in doua pe un drum de 20 km pe care i-am facut in 2 ore (plin de gropi, e putin spus) plus alti 40 facuti in 15 min, in speranta ca merita.
ce am gasit acolo? nu comentez:







cu inima strinsa, dupa doua zile am efectuat aceeasi excursie de rimembar la sovata. aici a fost ceva mai bine. statiunea aia e vie, e curata, are o gramada de turisti (chiar daca multi sint din republica moldova), ai si ceva optiuni de distractie. aici am facut ceva mai putine poze, pentru ca am fost ocupat cu altele, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvint.



ce sa fac eu acum? sa trag ‘semnale de alarma’ ca turismu’ romanesc e de cacat? sa ma organizez precum baietii de la catavencu si sa lansez vreo operatiune ‘salvati borsecul’, cu hoarde de pensionari asmutiti catre ‘frumoasele meleaguri harghitene romanesti’ unde ii asteapta nu rock si bere ci apa minerala si slagaroaie cu dan spataru, mirabela dauer sau angela similea?!