fiind o persoana mai mult ocupata, in zilele lucratoare ale saptamanii maximum de entertainment pe care-l pot oferi kinderului e plimbarea de 40 – 50 min cu tricicleta prin cartier. inevitabil traseul trece pe langa unul sau mai multe locuri de joaca amenajate intre blocuri. chiar daca sinteti sau nu in target, cred ca le cunoasteti, fie si numai din reportajele nenumarate de la televizor. ai trecut cu tricicleta pe langa “pac” = ai pus-o, pentru ca trebuie sa te opresti neaparat, little batman fiind  ager de privire si aprig la vointa, iar durata pit stop-ului e foarte dificil de prognozat.

zilele astea (din vremuri electorale) ma aflam cu generatia z intr-unul din aceste parcuri. dupa lunga introducere de mai sus, stiti acum si de ce. aglomeratie mare: cam 20 de pinguini de toate varstele impreuna cu insotitorii lor: mame, tati, bunice. bunici n-am prea vazut. din galagia generala, se desprinde o voce suav-isterica a unei copchile de 4-5 ani: “maaaami vreeeau piiiipiiiii!”. mami ramine oleaca blocata, dupa care raspunde: “mergem acasa”. pentru ca in genialitatea lor, edilii au decis ca e mai necesara o ghereta plus paznicul plus salariul aferent si nu o buda pentru copiii si parintii lor. btw, nu cred ca e nevoie sa va spun ca pe o distanta de 1km in jurul locului cu pricina nu exista nici o toaleta publica.

optiunea parintelui de mai sus e una fericita. nu sint convins insa ca toti procedeaza la fel. asa ca pregatiti-va ca peste 20 de ani sa miroase in continuare a pisat la fiecare colt de bloc. pentru ca jumatate din kinderii de azi o sa se pise in continuare pe strada, in timp ce cealalta jumatate o sa sufere de pietre la rinichi.