poate are rost sau poate nu sa va zic de la bun inceput ca pentru mine a fost momentul cel mai asteptat al anului. la care va sa zica am fost, am urlat, am sarit, am lacrimat si de la care am plecat fericit. fara nici o exagerare. chiar daca pina la godsmack a trebuit sa indur vreo patru ore de sete (n-am prea avut bani de bere) din care doua au fost crunte din cauza unui papitoi care nu stiu ce-a cautat pe-acolo (nu-i dau numele sa-l fac de cacat, omul s-a chinuit, dar data viitoare poate ne evita cu prezenta).

nu-i sigur ca setlist-ul e cel de mai sus (pentru ultima melodie, pe care am editat-o eu pe setlist.fm bag mina in foc!) si mor de ciuda ca bulgarii au avut parte de mai mult, ca de obicei. e meritul lor, ai nostri au fost cam molii si cam putini, tot ca de obicei. ar fi si circumstante atenuante, cele patru ore de asteptare care au fost obositoare di plictisitoare, si e posibil sa se fi consumat prea multa bere in timpul asta.

momentul de virtuozitate al serii a fost clar batalla de los tambores (o surpriza pentru mine, de parca n-ar exista youtube!), dati click pe play in setlist.fm, piesa 11, n-o sa va para rau.

abia astept sa-i mai vad odata.