(1) m-am trezit azi dimineata ingrozit: se facea ca eram student, stateam in camin si n-aveam bani. trebuie ca m-a speriat faptul ca eram student. in rest nu e mare diferenta fata de realitatea la zi, casa in care stau e a bancii. la fel si salariul.
(2) ca masura de preventie a depresiei de toamna am mai cumparat (sic!) niste muzica. pe credit, deci nu se contrazice cu (1). anyway, dintr-un whishlist mai lung am ales ugly kid joe – uglier than they used ta be si sully erna – avalon (pentru ca n-am gasit pe itunes hometown life). la prima ascultare n-am facut mare afacere, dar asta nu e neaparat un semn rau. muzica buna se prinde la a doua, a treia, a zecea…
(3) nu e bine sa-ti incalzesti motorul iarna, ba dimpotriva. in fiecare toamna citesc asta, se pare ca nu si vecinul meu de scara, cel cu dacia 1310. n-o fi avind internet.
(4) vaticanul zice ca nu e voie sa imprastii cenusa mortilor: pai va dati seama ca daca-l ascultau si fratii cohen omenirea ar fi pierdut una din cele mai tari scene din big lebowski?
(5) livrara astia bere cu un camion fara sofer. driverless adica. ‘zdai seama, soferul trebuie ca zacea undeva beat in spate, in duba. se deschid noi perspective pentru meseria asta…
(6) in aceeasi ordine de idei, cica militienii vor fi dotati cu drone. ele trebuie neaparat sa fie inzestrate cu dispozitive sofisticate de luat alcoolemia camioanelor driverless.
(7) nu facem politica aici, da’ unii zic ca soros minareste si alegerile lor, sa le ia si lor ardealu’ ce plm!
(8) asta zice ca e normal ca kinderu’ (sic!) sa-ti sparga capu’ cu obiecte contondente, da’ ca nu-i normal sa-i tragi tu una la cur dupa aia ca sa nu-l psiho-sochezi. al dracu’ de greu e parentingu’ asta! si vorbesc din experienta, nu din carti.
(9) antreprenorii americani s-au apucat sa digitalizeze livrarea tampoanelor. sper sa aiba ambitii internationale, exista citeva tari foarte bine pregatite sa extraga valoare din amaritele astea de tampoane.
(10) nu-i asa ca va doare-n cot de toate astea? ia uitati-va de ce!
poate are rost sau poate nu sa va zic de la bun inceput ca pentru mine a fost momentul cel mai asteptat al anului. la care va sa zica am fost, am urlat, am sarit, am lacrimat si de la care am plecat fericit. fara nici o exagerare. chiar daca pina la godsmack a trebuit sa indur vreo patru ore de sete (n-am prea avut bani de bere) din care doua au fost crunte din cauza unui papitoi care nu stiu ce-a cautat pe-acolo (nu-i dau numele sa-l fac de cacat, omul s-a chinuit, dar data viitoare poate ne evita cu prezenta).
nu-i sigur ca setlist-ul e cel de mai sus (pentru ultima melodie, pe care am editat-o eu pe setlist.fm bag mina in foc!) si mor de ciuda ca bulgarii au avut parte de mai mult, ca de obicei. e meritul lor, ai nostri au fost cam molii si cam putini, tot ca de obicei. ar fi si circumstante atenuante, cele patru ore de asteptare care au fost obositoare di plictisitoare, si e posibil sa se fi consumat prea multa bere in timpul asta.
momentul de virtuozitate al serii a fost clar batalla de los tambores (o surpriza pentru mine, de parca n-ar exista youtube!), dati click pe play in setlist.fm, piesa 11, n-o sa va para rau.
abia astept sa-i mai vad odata.
pai de cand n-am mai scris eu o “recenzie”! alta data va omoram cu cronici care mai de care mai de care. de fime, de poieti de literatura, de artisti muzicali, de cite si mai cite! ma laud, bineinteles ca nu-s atit de cultivat.
sa trecem la subiect, dara! surpriza muzicala a anului – ca tot sintem in luna de bilant – pentru mine se cheama 1000hp de godsmack. spun chiar cu mina pe inima ca sint cel mai bine investiti 9 EUR vreodata (intre timp a mai scazut si pretul, il gasiti pe itunes cu 6)!
cu baietii astia am avut (si am inca!) o relatie foarte tumultoasa si intensa: ii ascult obsesiv de mult o perioada, dupa care ii las sa zaca cu anii intr-un colt uitat de playlist. albumul asta, abia lansat, nu ca m-a lasat masca (are doar 4/5 stele in rating-ul meu personal) dar cel putin o parte din cele 11 piese ma fac sa ma simt acasa de fiecare data cind il ascult. si credeti-ma nu-i usor, avind in vedere personalitatea bipolara pe care o am si numarul de case care le-am schimbat!
zdruncinare usoara va doresc!
later edit: apropos de titlu, poietul zice de fapt “something wrong, something right, something missing“