las aici, mai mult pentru eternitate si amuzamentul personal de peste ani si mai putin pentru ca audienta sa-si dea cu parerea despre practicile mele de parenting, o chestiune care face legea in dormitorul meu in aceasta perioada. nu ca voi ca sa ma laud deci, si nici ca sa ii inspaimint pe viitorii parinti, dar la noi in dormitor se practica cintarea de seara si nu povestea de seara cum vezi prin filme sau citesti prin romane. treaba a evoluat (lucrul e inceput inca din frageda pruncie), asa ca acum, la 3 ani (miine poimiine 4) set list-ul include:

• bontea si bacs (andries, hocus pocus)
• militienii (andries, hocus pocus) x 3 (minimum!)
• sharon stone (andries, hocus pocus)
• tanta – reprise, censored version (timpuri noi, timpuri noi)
• vecina (timpuri noi, timpuri noi)
• stan – reprise (timpuri noi, timpuri noi)
• mai bine cu coada decit fara (andries, hocus pocus)
• lumea tacerii (partizan, partizan)
• andrii popa (phoenix, nu stiu de pe ce album)
• amintire cu haiduci – reprise (vali stelian, nu stiu albumul)

daca nu iese din prima, bagam encore citeodata si de 2-3 ori la tot set list-ul, pina cedeaza una dintre parti (interpret, audienta).

titular pe disciplina asta sint eu, ba pe alocuri au aparut situatii cind mami a trebuit sa paraseasca incinta pentru ca nu stie versurile, ca tati (“ca doar te-am invatat eu!”)

repertoriul meu in romana e extrem de limitat, motiv pentru care incerc sa virez catre chestii care-mi sint ceva mai familiare. uneori sint admonestat (de exemplu nothing else matters, “nu inteleg!”) alteori imi iese neasteptat (de exemplu enter sandman, de dimineata la spalatul pe dinti, ochii cit cepele!).

say your prayers little one, don’t forget, my son, to include everyone!