o doamna care ma cunoaste mai de demult, referindu-se la gusturile mele musicale mi-a zis ca-s “eclectic”. ce-i drept cind aveam vreo 10-12 ani, ascultam manele (de-alea de pe vremea mea: azur, generic, albatros and shit!). dupa care, cind a inceput sa tropaie mai tare hormonu’, am dat-o-n heavy metal, si m-am pretty much blocat acolo ever since. chiar daca mai rare rataciri spre blues, jazz, electro sau hip-hop.

aceasta poate sa explice intr-o anumita masura de ce imi plac chestii precum load/re-load de la metallica, risk de la megadeth si nu in cele din urma force of habit de la exodus pe care-l ascult acuma si care imi da o ciudata buna dispozitie desi e un album cu manele heavy metal, ca sa zic asa (thrash pentru cei mai scrupulosi si severi dintre daci).

toate albumele de mai sus sunt considerate, de catre literatura de specialitate si criticii de gen, erori ale artistilor sau aberatii. dar muzica e pina la urma muzica, adica e chestia aia care te face sa te simti bijne, sa lacrimezi sau sa arunci cu caciula dupa cei care-ti ridica stergatoarele (sau ti le rup!), asa ca de ce plm sa-ti faci procese de constiinta! bine, asta nu inseamna ca imi schimb parerea proasta pe care o am despre tine pentru ca servesti doar salam sau mirabela, chirila sau delia, carla’s dream sau maria dragomiroiu…