ca un adevarat mactard deposedat de jucarii, ma razbun cu sete si “…va dau engambament.ro pentru iphone” (cum ar zice steve jobs). n-a durat nici macar mult, doar cit am instalat un plugin de word press dupa ce am citit un post de pe how-to-geek.
engioi, si daca n-aveti iphone/ipod touch/ipad si nici nu planificati sa achizitionati in viitorul apropiat, uitati-va macar la pozele iestea!
gata, am pus si pozele la loc. cum mai disparusera pirdalnicele! evident ca nu am avut suficienta dibacie si nici rabdare sa ma descurc eu singur cu restauratoriul din cpanel. cu greu si cu inima-mi indoita (la fel ca si piciorul proaspat posesor de entorsa) am apelat la serviciul de suport al gazdei. care gazda, romarg pe numele ei, m-a rezolvat cit ai zice “peste”. nu stiu daca v-am mai zis pina acum dar eu sunt foarte multumit de ei. si nu-s cine stie ce client coios, am un amarat de domeniu si un pachet de gazduire ieftinel. multumesc deci.
se duce o munca asidua, aproape silnica as zice, de restaurare a acestui blog. pozele inca nu le-am recuperat, insa am schimbat tema si incerc sa mai comprim categoriile. cu un pic de rabdare facem si un restore la poze, stiu ca va lipsesc. pina una alta va pun o poza cu o femeie goala ca sa aveti la ce sa va uitati in timpul restaurarii. stiu ca e un pic neclara, dar tocmai aici e spilu’: va uitati mai mult la ea incercand sa distingeti mai bine detaliile. hint: dati click pe ea ca se face mai mare.
hai engioi!
[picture via: nerviosismo]
probabil ca cei mai perseverenti dintre voi au incercat de vreo doua zile sa dea pe-aici si n-au gasit nimic…
e’te de ce: ca dintr-o incercare de upgrade la wordpress care a reusit partial in cele din urma, am ramas cu blogul pe jos iest timp. a reusit partial pentru ca o sa va lipseasca o parte din poze. care daca nu o sa le mai gasesc o sa va lipseasca de tot.si cine stie ce mai lipseste, ca n-am acu’ timp la indemina sa fac inventariul…
iertare deci.
cred ca nu-s foarte original cu titlul asta. oricum scriu un post care e menit doar sa tina blogul asta in viata. poate ca viata e un pic cam mult spus, deoarece (sau pentru ca) viata blogului e mai degraba o coma… sau poate ca si viata omului tot un fel de coma e pentru unii? bai nene da’ stiu ca-s profund. oricum, pina vine mos craciun (desi-l astept de la trei ani – si el e bulangiu, nu vine – zice ca nu are bani – la anu’ si la multi ani!), cred ca o sa mai pun cel putin un post pe tema alegerilor dupa ce ele vor fi trecut, post care cel mai probabil va contine trei puncte de suspensie si in mod obligatoriu un cuvant plus semnul exclamarii. neaaaaah! sigur uit pina atunci ce-am promis aici si acum.
da’ uite ca ma lungii cu vorba, desi n-am zis mare lucru. mi-e dor de vremuriel in care aveam ceva de spus, fie ca esam constructiv sau vehement. pur si simplu aveam ceva sa va spun. acum oare de ce nu mai am? o fi de la depresia de toamna? nooo. nu-s depresat pentru ca n-am vreme. si totusi am pierdut acum, aici, 5 minute postind o insiruire de cuvinte fara nici un sens pentru voi.
copii, voi sa nu faceti ca mine. zice-se ca atunci cind scrii sau spui ceva in public (si blogul intra tot in categoria asta) secretul e sa scrii pe teme interesante, adica_care (sic!) sa-i intereseze pe altii. se mai zice ca tre’ sa dai din tine neaparat continut original. cam cum ar veni, sa creezi. se mai zice ca frumos ar fi sa o spui in mod responsabil. cu coaie adica, sau altfel spus constient de efectele ce le pot avea cuvintele tale. asta daca vrei neaparat sa fii critic. poti fi si pozitivist, ‘optimist’ (bre, o fi si cuvintu’ asta trademark in blogosfera mioritica?) si-atunci n-ai o problema cu coaiele. poti sa faci recenzii la masini sau telefoane. poti sa vinzi castraveti la gradinari. poti sa fii expert intr-un domeniu pe care nu-l cunosti mai deloc. poti sa fii roman neaos.
hai romania, te iubesc, minca-mi-ai!
ia uite de unde am ajuns si unde am plecat. pardon, vitza vercea….
btw, am deschis un blog cu poze. nu de-ale mele, ca nu-s priceput. da’ stiti cum se zice: o poza face cit o mie de cuvinte.
de ceva vreme incoace tot scot a-lister-i din blogroll si din feed reader (cred ca a mai scris cineva despre chestia asta). pe cel mai recent l-am scos acum doua zile din blogroll si azi din feed reader. ma incearca mai de fiecare data un soi de dezamagire, cu toate ca nu i-am cunoscut niciodata personal, da’ ii credeam mai altfel. si nu sint. oi fi eu de vina, cine stie, pentru ca asa cum zicea tata mai demult, doar mortii se ridica intotdeauna la nivelul asteptarilor noastre si nu ne dezamagesc niciodata.
RIP.
Pies: mda, stiu ca asteptati cu totii pozele de la londra. da’ n-am timp sa le ‘arajez’ pina in uichend.