… au mancat la cina oua
unul s-a-necat din ei si-au ramas doar noua.
noua negri mititei s-au culcat noaptea in cort
unul a dormit prea mult s-au ramas doar opt.
opt negri mititei au mers la devon in noapte
unul nu s-a-ntors din ei si-au ramas doar sapte.
sapte negri mititei spargeau lemne pentru case
unul s-a taiat din ei și-au ramas doar șase.
sase negri mititei se jucau cu-albine mici
pe unul l-au piscat din ei si-au ramas doar cinci.
cinci negri mititei indrageau legea, nu teatrul
unul s-a facut jurist si-au ramas doar patru.
patru negri mititei merg la mare, prichindeii
unul fu-necat din ei si-au ramas doar trei.
trei negri mititei merg la zoo-n papuci noi
pe-unul ursul l-a mancat si-au ramas doar doi.
doi negri mititei cautau nebunul
unul s-a prajit din ei si-a ramas doar unul.
un negru mititel traia singur-singurel
intr-o zi s-a spanzurat și n-a mai ramas nici el.
pentru cine a deschis mai tirziu televizoarele, poezia e de-aici.
si ce-i cu asta, o sa ziceti. nimic, am zis doar sa marcam cumva cei 10 ani ai blogului. ai acestui blog.
unde “x” din titlu e o necunoscuta, pentru ca folosesc destul de des titlul asta si pentru ca e a x-a oara cand fac bilantul aici pe si la blog. pentru ca tot pentru a x-a oara constat ca ma apuca febra bilantului ca pe foarte multa lume, ca asa e in trend. si asa va fi mereu. pentru rezolutiile anului viitor, las vorba pentru o alta postare “de umplutura”.
acum 9 ani aveam un job boring. de fapt jobul nu era boring ci situatia in care ma aflam. asa ca mi-am facut un blog sa-mi umplu timpul. pentru ca oricit de disciplinat m-as da, la blog scriu in timpul serviciului (“sper sa nu m-auda baietii!”). asa a inceput totul.
incredibil cit de mult lincezesc lucrurile pe-aici. ai zice ca nu mai e nimic de spus, de transmis conlocuitorilor planetei ai min. dar cu atitea scule (twitter, linkedin, facebook, google +) de omorit timpul online si socializat (sanchi!) cu cunoscuti si necunoscuti, cui ii mai arde sa scrie 10 – 15 min un post de blog! nemaipomenit cit de mult s-au schimbat lucrurile in citiva ani (7 ca sa fiu mai exact) de la primul post si pina acum, si ce misto de mine ca am un blog ca sa-mi pot da seama mai bine de asta. bine, mai am acasa si un caiet de amintiri (oracol adica) din clasa a opta si un jurnal intim din perioada adolescentei (aka liceu) pe care le-amintesc aici doar ca sa ma laud ce fire introvertita si introspecta sint eu mai!
pentru ca de o bucata de vreme ma simt un pic in urma trendului in ceea ce priveste sculele utilizate de blogerul modern, si pentru ca imi doresc in acest moment cu ardoare sa devin un adevarat mogul al blogosferei (sa-mi cresc traficu’ bai nene!), si pentru cite si mai cite alte motive, dar si pentru ca e blogul meu si fac ce vreau eu cu el…. deci am pierdut, iata, structura naratiunii.