deci mi-au venit facturile pentru domeniu/domenii. moment in care apare intrebarea shakespeariana “tubi, tubi, poioric!” (aka :to be or not to be, poor Yorrick!”) ref la acest blog. care n-a produs, nu produce si nici nu va produce cit consuma. dar la fel e si pesede-ul, nu!?
#rezist pe blog, adica nu-l sterg. il mai las. si platesc factura, chiar daca (o sa) scriu extrem de rar pe-aici. in caz ca vi se face dor, ma gasiti pe twitter (vezi side bar cu link de follow).
si, ca de multe ori, poza n-are legatura cu textul. o pun doar ca sa nu ma ia valul.
…parca asa era titlul 
mi-a prezentat unu’ azi planul lui de cucerire a mapamondului pe juma’ de foaie de fllipchard. vreo ora si ceva m-a invartit printre milioane si catralioane de useri si de dolari. cand am ajuns la intrebari concrete, s-a grabit sa plece, ca avea treaba. intre viziune si halucinatie e o diferenta atit de mica!
sint un mare amator de shopping online. ceea ce ma infrineaza e suma mica de bani de-o am la dispozitie pentru asemenea activitati. totusi, cumpar online ori de cite ori am ocazia. de la pizza la lapte praf si pampersi, de la bilete de concerte/evenimente la piese si accesorii pentru masina. nu mai zic de vacante si calatorii. cumpar din magazinele romanesti si din cele straine.
acum 9 ani aveam un job boring. de fapt jobul nu era boring ci situatia in care ma aflam. asa ca mi-am facut un blog sa-mi umplu timpul. pentru ca oricit de disciplinat m-as da, la blog scriu in timpul serviciului (“sper sa nu m-auda baietii!”). asa a inceput totul.