nu imi numar banii, imi verific portofelul

mai multe statistici ne arata ca romania sta prost in ceea ce priveste educatia financiara (altfel spus financial literacy, alfabetizare financiara etc.). ultimul raport al bancii mondiale pe care l-am gasit zice ca sintem pe ultimul loc la capitolul asta, cu un scor de numai 22% (adica 78% din cetatenii romaniei sunt analfabeti dpdv financiar), si ca sa va faceti o idee, penultimul loc e ocupat de bulgaria cu scor de 35% iar media europeana e undeva la 52%. media mondiala e la 30%. studiul complet aici.

fin literacy

asta explica multe, nu-i asa: creditele in franci, procesele colective cu bancile, “clauzele abuzive”, legea darii in plata si alte subiecte la moda zilele astea.

pe de alta parte, oferta bancilor din romania abunda (si nu de ieri de azi) in instrumente “moderne” de plata, “digitale” cum le zice: carduri contactless, mobile banking, atm-uri “inteligente”, etc. lumea vorbeste de revolutie digitala, digitalizare, omnichannel, disruption and shit like that!

alte statistici arata ca ne cam doare la bashketzi de ele: cam trei sferturi din romani prefera in continuare sa plateasca cash. cu toate prima tentativa e sa te compari cu suedia, nu stam atit de nasol: in state 65% din cetateni sint iubitori de cash.

media (digitala si traditionala) ne incurajeaza in fiecare an publicind statistici care arata cresteri “nemaivazute” pe sectorul e-commerce. cu toate astea ponderea optiunii “cu plata la livrare” e cea care domina copios statisticile. chiar daca mai nou ne putem cumpara cu cardul ceapa si marar din piata. deoacamdata doar o piata si doar in centrul bucurestiului.

de curiozitate m-am dat ieri citeva ore pe net in cautarea unor site-uri sau bloguri de educatie financiara. am fost dezamagit mai ales de zona de initiativa privata: gurii (pluralul de la guru!) nostri din domeniul asta seamana cu martorii lu’ iehova: cum sa te imbogatesti ascutind creioane, cinci pasi pentru a dobindi independenta financiara, cum am facut primul million de dolari, pardon lei economisind din banii de mincare etc.

cum as suna insa “ce trebuie sa fac ca sa nu-mi termin salariul a doua zi dupa ce l-am luat”? caci cu basic skills sintem de fapt la genunchiul broastei.

un amic mai tinar si-a suflecat minecile si s-a apucat sa scrie despre diversele instrumente si metode de plata. zice ca o sa o faca pro-bono, adica dezinteresat. deocadata n-a deschis inca, desi e foarte bine organizat.

si pentru ca subiectul e generos si nisa neexploatata, ma gindesc sa pun eu umarul la educarea natiei (pentru ca stiu si pentru ca pot, de-aia), pina una alta inaugurand o categorie noua aici. nu neaparat cu content original cit mai degraba cu content la mina a doua – adica scris de altii dar in acord cu experientele mele. “selected content” cum ar veni.

acestei noi categorii o sa ii zicem ka-ching! sa speram ca o sa aiba viata.

2 raspunsuri la “nu imi numar banii, imi verific portofelul

  1. eu ii citesc pe baietii astia – nocash.info.ro, good stuff.

    mie imi place comertul nostru electronic cu plata la livrare – e mai safe, platesti doar cind vine bunul – ce nu inteleg e de ce nu are curierul un cititor de card-uri…eu cam tot timpul sint fara cash.
    nu-mi place sa-mi tina altii banii si stiu ca prioritizeaza tranzactiile cash(daca ai platiti deja e mai greu sa te razgindesti).

    cu cardul platesc doar pt. bilete de avion, in rest prefer paypal cind exista ca optiune(imi place ca pot sa tai accesul direct de acolo, chestie pe care card-ul nu ti-o permite daca ai plati recurente).

    • da, asta cu plata la livrare e un fel de oul sau gaina. adica ce faci, il lasi pe comerciant sa-si asume riscul tranzactiei (iti expediaza bunul fara a avea certitudinea ca il vei cumpara) sau platesti inainte sa iti vina bunul (si iti asumi riscul de a plati fara sa primesti ceva sau sa primesti altceva decit ai platit). cred ca e mai bine e sa ne intilnim cu undeva la mijloc: eu dau cu cardul de credit – adica imi iau angajamentul de plata, dovedesc ca sint serios, el expediaza stiind ca are oarecare commitement din partea mea. tranzactia nu se efectueaza (“deconteaza”) decat dupa primirea bunului. oricum am o perioada destul de lunga la dispozitie sa cer banii inapoi de la comerciant in cazul in care m-am razgindit sau nu-mi place ce am primit. si aici vine problema: de regula, si cu precadere la magazinele online din ro, procedura de retur sau contestare e foarte putin popularizata de comerciant. consumatorul pe de alta parte nu prea stie cum sta treaba, si uite asa se explica ponderea “platii la livrare”. ma rog, varianta asta n-o sa dispara niciodata, e si o chestiune de gust daca vrei, ce ziceam e ca sint mult prea putin prezente celelalte variante. deacord, ala de livreaza ar trebui sa aiba pos, mai ales daca e curier al magazinului sau curier specializat pe zona de e-commerce (cum se intimpla de multe ori).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.