Oct 24

o convorbire telefonica surpriza. sau nu…

photo by [jimfrazier]

in mod cert manifest simptome ale imbatrinirii. prematur sau nu.
sau poate vad ca oamenii ‘achizitionati’ mai recent in cercul (sau patratul, rombul, pentagonul) de apropiati dispar fara urma sau nu mai ‘intilnesc asteptarile’ (sic!).
mai e deasemenea momentul sa lansez ipoteza ca de regula oamenii care nu-s in preajma ta zi de zi nu au tot atita oportunitati sa te dezamageasca si tot ce pastrezi despre ei sint amintirile frumoase.
de ce emit aceste ipoteze?!
astazi am primit un telefon cit se poate de interesant. anticipat cumva de niste investigatii superficiale. numarul doi intre prietenii din copilaria (in ordine cronologica, stiti cum e, cu statutul de ‘cel mai bun prieten’), ticuta, mi-a dat un telefon. nu ne-am mai vazut de vreo 13 ani. brusc, mirosul din sala de clasa a unei scoli mici dintr-un oras mic de provincie din vremurile ‘de dinainte’ mi-a invadat narile. imaginile din ‘filmul amintirilor’ a rulat cu viteza sporita pe tot parcursul convorbirii telefonice, desi sunetul era desincronizat cu vreo 20 de ani si continea afirmatii si promisiuni legate de prezent. am auzit cuvinte ca spania, sotie, fetita mea de 7 luni, sa-ti traiasca, eu inca nu si evident ne-am promis craciun, bere, telefon, numar adaugat in agenda, neaparat. am concluzionat in mare tromba cu ma bucur nespus ca te-am auzit si ca esti bine.

da sint nostalgic. si da, chiar sint bucuros.
astazi am mai bifat o zi reusita.

(btw, piesa asta nu se nascuse pe vremea aia!)

Sep 26

countdown


cum realizezi ca a inceput numaratoarea inversa?! pai cind la o intalnitre cu un prieten vechi, se pierd vreo 5-10 minute cu necrologul fostilor tai colegi de liceu: magda care a murit de leucemie sau ion care a facut infarct… cind in pozele prietenilor si fostilor colegi de-o virsta apar personaje vag ‘identificabile’ in pielea unor copchii ciudat de mari… cind nu ti se mai pare trendy sa fii vehement in opinii si cind principiile iti migreaza de la statutul de axioma la cel de teorema.

photo: perfection by annanomsa

Aug 30

o seara reusita

ce poate fi mai interesant decat o seara cu un vechi prieten?! cu cel mai bun prieten din copilarie. cu care te vezi rar, si si atunci pe fuga… sau in gasca. iata ca se iveste dupa ceva vreme si oportunitatea unui tete-a-tete.
la inceput, o perioada schimbati citeva banalitati. e o perioada de tatonare. fiecare constata in sinea lui ca distanta intre voi s-a marit direct proportional cu trecerea timpului.
apoi unul face un pas inainte, celalalt la fel, si uite-asa ajungeti sa pricepeti fiecare ce spune celalalt. cind deja atmosfera e aproape ‘ca pe vremuri’, vine timpul sa plecati acasa. fiecare in drumul lui. foarte des folositele ‘vorbim’ sau ‘ne vedem’ nu inseamna absolut nimic, pentru ca e posibil sa mai treaca inca 10-15 ani pina sa repetati experienta impreuna.
ramane totusi un gust dulce-amarui, bun de savurat vreo 2 saptamini.

noapte buna, varule maftei!

Aug 24

lucruri care nu-s facute pentru mine 3: agrafa

mda, stiu ca asteptati cu mic cu mare sa va mai povestesc ultimele doua episoade din serialul de vacanta, dar n-o sa se intimple nici de data asta pentru ca mi-e lene… si vacanta oricum s-a dus…

asadar: ce fac eu cu agrafele de birou?!
la ce folosesc aceste obiecte?
mie imi folosesc foaaarte mult la discutii. si sedinte. si consultari. care va sa zica, atunci cind ma apropii de biroul vostru, ascundeti dracu’ toate agrafele din preajma! pentru ca le contorsionez. le mutilez. le bag in gura… le jupoi (pe-alea fensi care au invelitoare de plastic). le rup. le nenorocesc.

nu, nu le folosesc in nici un caz pentru prins doua sau mai multe foi de hirtie intre ele…

Jul 05

about me, la misto


in vederea participarii la un curs de prezenteisan schils treinarul ne-a cerut sa pregatim o prezentare personala de 5-7 minute.

sigur, mailul de invitatie la curs continea celebra constatare ca teama de a vorbi in public bate de departe teama de moarte, constatare constatata (SIC!) in urma unui ‘studiu pe un esantion reprezentativ’, evident.(tin sa precizez ca la mine e si nu prea e adevarat).

habar n-am ce pot spune despre mine in 5 minute. cred ca mi-ar ajunge si 20 de secunde. chiar si mai putine secunde. nu cred ca voi fi in stare sa indeplinesc sarcina cu pricina. de un an jumate imi bat capul sa postez aici o pagina clasica de abaut mi, c-am inteles ca da bine. n-am reusit. de ce as reusi acum?

ce sa va zic despre mine ca sa fie relevant macar, daca nu interesant, pentru voi?

un alt pitic pe care-l am, este cel cu poza pe blog. am vazut multe poze de-astea ‘artistice’… cum sa ma exprim, ca sa nu fiu inteles gresit… gen cu pumnu-n barba (ginditorul), cu ochiu’n patru, privind in zare (habar n-am ce ar putea descrie atitudinea asta… un om nervos?)… ia sa vedem, care-ar mai fi?! aaa… doua sint favoritele mele: un gagiu in costum si cu cravata, si o gagica (piarizda zice ea) stind in cur pe trepte si care are un decolteu generos… c’mon!

picture by zoomar