Jul 13

hai-lo, hai-lo, capra neagra e maro

din cind in cind mai fac si lucruri interesante. ca de exemplu in week-end-ul asta, cand m-am dat pe lanturi fara bicicleta in piatra craiului, romania. am mers 12 ore non-stop. am aflat ca (cel putin unele din) caprele negre sint maro, am vazut un cur de urs la mai putin de 50 m distanta, am facut poze, am stat linga foc, am dormit in cort. acum sint ars de soare pe picioare, am febra musculara si ma doare fiecare pas pe care-l fac. dar nici macar pozele astea nu va pot spune cit de bine ma simt de fapt. informatii despre traseu si tips-and-tricks, cautati in alta parte, nu la mine.

[click aici pentru link google photos]

btw, galeria e in curs de actualizare, mai dati pe-aici.
later edit: unii zic ca ursul era cam la 100m distanta. oricum ar fi fost, ne-a aratat curul.

Jun 19

sinceritate

am vazut de curind un interviu in care maestrul emil brumaru recunostea, fara falsa ipocrizie, ca domnia sa cind circula pe strada se uita cu precadere dupa femei. asa se nasc poeziile pare-se.
la fel si in cazul meu, numa’ ca in pauzele dintre femei ma mai uit si dupa masini. asa se nasc frustrarile.

Oct 06

farewell steve

Fix la 18 ani, de ziua mea, am primit cadou un tricou alb, cu marul multicolor pe spate mare si sub care scria “MacIntosh”. Stiam pe-atunci ce e un mac, evident ca din poze. Nu cred ca vazusem spotul 1984 si cu siguranta nu stiam cine e steve jobs. Tricoul ala imi placea si-l purtam cu o oaresce mindrie si habar n-am de ce dar oleaca asa cred ca ma facea sa ma simt special. Chiar si pentru faptul ca nu mai avea nimeni dintre cunoscutii mei un tricou asemanator. Pe vremea aia purtam oricum numai tricouri negre (ceea ce e valabil inca si acum in buna masura), “cu formatii” si cu siguranta ca tricoul cu marul multicolor era singurul alb pe care il aveam in garderoba.

A rezistat tricoul ala vreo 2-3 ani, cand de un ajun de craciun, la o bauta fiind, a luat foc de la aragazul la care stateam eu cu spatele. Cum craciunul e iarna o sa va intrebati poate de ce dracu umblam imbracat in tricou. Ei bine, eram in perioada “grunge” cind purtam si iarna tricouri peste bluzele cu mineca lunga. Dupa faza cu aragazul, spatele tricoului s-a transformat intr-un fel de “steag” pe care l-am agatat pe peretele camerei mele.

Aug 25

mac

To the Apple Board of Directors and the Apple Community:

I have always said if there ever came a day when I could no longer meet my duties and expectations as Apple’s CEO, I would be the first to let you know. Unfortunately, that day has come.

I hereby resign as CEO of Apple. I would like to serve, if the Board sees fit, as Chairman of the Board, director and Apple employee.

As far as my successor goes, I strongly recommend that we execute our succession plan and name Tim Cook as CEO of Apple.

I believe Apple’s brightest and most innovative days are ahead of it. And I look forward to watching and contributing to its success in a new role.

I have made some of the best friends of my life at Apple, and I thank you all for the many years of being able to work alongside you.

Steve

via: Apple Press Info

Jun 30

cartile care le citesc eu pe ele: grigri

grigridemult n-am mai avut ocazia sa iau o carte in mina si sa nu-mi vina s-o mai las… se citeste usor si e chiar deconectanta, amuzanta, relaxanta, scrisa intr-un stil (daca pot sa-i zic asa) care te-agata de intelect.

habar n-aveam cine a fost grigore ghica asta de-a scris cartea (stiam evident ca nu despre gagiu de la bergenbier/vodafone e vorba, nu-s chiar atit de timp!), chiar daca prin ceata, de la istorie, aveam habar ca ghica astia erau de felul lor niste fanarioti. de-aia poate cind am rasfoit cartea prima data nu prea mi-a venit sa m-apuc de ea: pe noi la scoala ne-au invatat ca fanariotii sug rau, si ca numa’ rau au facut ei frumusetii astia de popor roman. un’e mai pui ca s-acu’ to’ pentru fanarioti lucrez si asta nu pot zice ca e un lucru cu care ma mindresc neaparat.

ca sa vezi insa ca un moment dau peste o fraza in care se povestea despre locurile mele de bastina, despre ale caror istorie, in afara de cetatea statuia lu’ stefan de la podu’ inalt nu prea mai stiu eu mare lucru. oricum pentru noi moldovenii chestia cu stefan ne e suficienta cind vine vorba de istorie, si toti ceilalti gagii care s-au mai agitat sa faca din moldoveni oameni de treaba… dat ho, ca divaghez. in loc de fanarioti am descoperit lumea de la inceputul secolului douazeci, inainte, intre si dupa al doilea razbel mondial, descrisa neasteptat de”fara fason” de unul care se invirtea pe-acolo, “pe sus”…

deci daca poti face rost de e, citeste-o! merita. mai ales daca nu esti oltean. ca de-astia nu prea zice acolo.

poza (nu insa si cartea!) am luat-o de-aici.