Jun 19

sinceritate

am vazut de curind un interviu in care maestrul emil brumaru recunostea, fara falsa ipocrizie, ca domnia sa cind circula pe strada se uita cu precadere dupa femei. asa se nasc poeziile pare-se.
la fel si in cazul meu, numa’ ca in pauzele dintre femei ma mai uit si dupa masini. asa se nasc frustrarile.

Oct 06

farewell steve

Fix la 18 ani, de ziua mea, am primit cadou un tricou alb, cu marul multicolor pe spate mare si sub care scria “MacIntosh”. Stiam pe-atunci ce e un mac, evident ca din poze. Nu cred ca vazusem spotul 1984 si cu siguranta nu stiam cine e steve jobs. Tricoul ala imi placea si-l purtam cu o oaresce mindrie si habar n-am de ce dar oleaca asa cred ca ma facea sa ma simt special. Chiar si pentru faptul ca nu mai avea nimeni dintre cunoscutii mei un tricou asemanator. Pe vremea aia purtam oricum numai tricouri negre (ceea ce e valabil inca si acum in buna masura), “cu formatii” si cu siguranta ca tricoul cu marul multicolor era singurul alb pe care il aveam in garderoba.

A rezistat tricoul ala vreo 2-3 ani, cand de un ajun de craciun, la o bauta fiind, a luat foc de la aragazul la care stateam eu cu spatele. Cum craciunul e iarna o sa va intrebati poate de ce dracu umblam imbracat in tricou. Ei bine, eram in perioada “grunge” cind purtam si iarna tricouri peste bluzele cu mineca lunga. Dupa faza cu aragazul, spatele tricoului s-a transformat intr-un fel de “steag” pe care l-am agatat pe peretele camerei mele.

Aug 25

mac

To the Apple Board of Directors and the Apple Community:

I have always said if there ever came a day when I could no longer meet my duties and expectations as Apple’s CEO, I would be the first to let you know. Unfortunately, that day has come.

I hereby resign as CEO of Apple. I would like to serve, if the Board sees fit, as Chairman of the Board, director and Apple employee.

As far as my successor goes, I strongly recommend that we execute our succession plan and name Tim Cook as CEO of Apple.

I believe Apple’s brightest and most innovative days are ahead of it. And I look forward to watching and contributing to its success in a new role.

I have made some of the best friends of my life at Apple, and I thank you all for the many years of being able to work alongside you.

Steve

via: Apple Press Info

Jun 30

cartile care le citesc eu pe ele: grigri

grigridemult n-am mai avut ocazia sa iau o carte in mina si sa nu-mi vina s-o mai las… se citeste usor si e chiar deconectanta, amuzanta, relaxanta, scrisa intr-un stil (daca pot sa-i zic asa) care te-agata de intelect.

habar n-aveam cine a fost grigore ghica asta de-a scris cartea (stiam evident ca nu despre gagiu de la bergenbier/vodafone e vorba, nu-s chiar atit de timp!), chiar daca prin ceata, de la istorie, aveam habar ca ghica astia erau de felul lor niste fanarioti. de-aia poate cind am rasfoit cartea prima data nu prea mi-a venit sa m-apuc de ea: pe noi la scoala ne-au invatat ca fanariotii sug rau, si ca numa’ rau au facut ei frumusetii astia de popor roman. un’e mai pui ca s-acu’ to’ pentru fanarioti lucrez si asta nu pot zice ca e un lucru cu care ma mindresc neaparat.

ca sa vezi insa ca un moment dau peste o fraza in care se povestea despre locurile mele de bastina, despre ale caror istorie, in afara de cetatea statuia lu’ stefan de la podu’ inalt nu prea mai stiu eu mare lucru. oricum pentru noi moldovenii chestia cu stefan ne e suficienta cind vine vorba de istorie, si toti ceilalti gagii care s-au mai agitat sa faca din moldoveni oameni de treaba… dat ho, ca divaghez. in loc de fanarioti am descoperit lumea de la inceputul secolului douazeci, inainte, intre si dupa al doilea razbel mondial, descrisa neasteptat de”fara fason” de unul care se invirtea pe-acolo, “pe sus”…

deci daca poti face rost de e, citeste-o! merita. mai ales daca nu esti oltean. ca de-astia nu prea zice acolo.

poza (nu insa si cartea!) am luat-o de-aici.

Oct 20

amsterdam

de cind am venit ma tot chinuie talentul literar-artistic in legatura cu scrierea acestui post. am inceput prost deja. ma gindeam la o introducere de efect, legata cumva de un titlu pe masura… printre propunerile de titlu (din capul meu, evident) se numarau: “(h)amsterdam”, “i am sterdam” (asta ar fi brandul de oras, oficial), “fara bicicleta prin amsterdam” s-asa mai departe.

apoi ma gindeam eu tot asa in sinea mea, ca as continua cumva cu o descriere scurta, de efect (sic!) cu cele mai socante lucruri in amsterdam. caci toata lumea care afla ca vii de-acolo te intreaba privindu-te cu subinteles: “si ia zi drept, ce-ai tras?” “da’ gagicile alea chiar sint in vitrina? da’s multe?” “umbla homosexualii in cirduri de cite doi pe strada?” “bai si chiar sint asa de multe biciclete?” so cliche, ar zice francezul!

apoi ma gindeam sa va povestesc, tot asa, printr-o aducere din condei despre chestiile care nu mi-au placut la amsterdam. si despre cele care mi-au placut. cliche, again!

va dezamagesc, deoarece lenea ma cuprinde din nou. n-am chef de aduceri din condei. si mi-e frica de lipsa mea de elocinta in descrierea orasului cu pricina si in general. mi-au placut tramvaiele din amsterdam, nu mi-a placut ca n-au starbucks decit in aeroport si in gara (ceea ce pentru mine a fost o adevarata corvoada psihico-chimico-fizica aka un fel de sevraj). mi-a fost frica de biciclistii din amsterdam care mi s-au parut mai periculosi decit masinile (ca masini erau mai putine parca), mi-am pierdut o bucata de masea intr-un chips lays de amsterdam, am avut perete transparent care separa camera de hotel de baia camerei, am mers mult, am dormit mult. nu mi-am murdarit pantofii (o obsesie de-a mea) desi am mers cam  8 ore pe zi si vremea a fost… ploioasa. mi-au placut olandezele fara fasoane, nu foarte frumoase dar nici chiar atit de urite. mi-au placut casele lor, canalele, parcurile, strazile. si tramvaiele. nu am mers cu bicicleta, recunosc, mi-a fost frica (desi nu-s biciclist de ieri de azi). a, si era sa uit: la amsterdam miroase frumos. chiar si cind treci pe linga un cofeeshop.

in rest sa lasam pozele sa vorbeasca. engioi. mai tirziu, cind o vrea picassa.