Aug 29

exact asa cum trebuie

inca una si ma duc la culcare:
spotul asta mi se pare perfect. sau cum zic ei, ‘exact asa cum trebuie’. campania mi se pare si ea exact cum trebuie. maestrul rebengiuc (va rog io mai duceti-va la teatru, macar de 2-3 pe stagiune!) e aproape mai mult decat trebuie.
de fapt am stat si m-am intrebat care e ‘smecheria’ a spotului asta? sa fie insusi rebengiuc?! eu unul nu l-as fi vazut jucand intr-o reclama. nici macar intr-un spot ca asta, care este conceput 100% pentru el.

ce sa mai bat cimpii atita: enjoy!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YkLezKbkeMM]

in loc de concluzie: as vrea sa fi fost eu clientul care a dat banu’ pe spotul asta.

Aug 29

reclamele care ne place: guinness si mai mult decat atit


intamplator sau nu (desi nu cred ca e intimplator) in ad-ul asta sint doua branduri care imi sint foarte aproape (sau io oi fi aproape de ele?)

repetati asadar dupa mine: “good things come to those who wait”.
acum, dupa ce ati asteptat cuminti si v-ati jucat secole ix si zero, nu-i asa ca e un lucru bun sa va dati cu un play station?!

bun, acum ca sinteti cu controllerul ala destept in mina si cu ochiu cit ceapa-n teveu’, strigati-o pe mindra sa va aduca un guinness din frigider si… live in your world and play in …theirs!
like no other!

[via]

Aug 19

octava mediana: viena vs. ai nostri

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza, interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina, prima si ultima tema: budapesta si budapestanii

bine, nu mai insistati atita. o sa va mai zic ce-am mai vazut prin vacanta, desi ‘parfumul’ s-a cam dus… asadar viena. ce oi fi vazut io la viena?

daca exista, diferenta intre grandoare si grandomanie au inventat-o vieniezii. sau austriecii. nu mai am chef sa va povestesc despre palate si muzee. n-as putea sa surprind mare lucru in citeva cuvinte. si nici n-am vizitat vreun muzeu. doar o gradina.

la viena te poti intilni cu oricine. chiar si cu cunoscutii tai. cu oameni pe care ii stii de pe la televizor sau din ziare. limba mioritica iti ajunge la ureche in cele mai firesti sau nefiresti ipostaze. acuma nu va inchipuiti ca se-aude numai romaneste. se aude si poloneza, si maghiara, si ceha si engleza… parca si franceza! foarte multa araba. foarte multi arabi. prea multi arabi. chiar suparator de multi arabi!

ce m-a impresionat la viena: biciclismul. bicicletele. pistele pentru bicicete. ai min! biciclismul la viena nu e un moft. e o realitate cotidiana. biciclismul este domnule respectat la viena. cu bicicleta poti ajunge cel mai probabil oriunde, fara sa-ti risti viata. ca sa rezum: la viena nu e trendy sa te dai cu bicicleta prin parc. te dai pe strada. mergi la munca cu bicicleta. mergi in vizita la rude cu bicicleta. mergi la analizele mediacle, tot cu bicicleta. si chiar si la stomatolog. v-ati saturat de biciclete? eu nu.

habar n-am daca vienezii sint buni gradinari. sau horticultori. treaba e ca florile la ei nu stau in vaze sau pe la coltu strazii in galetile florareselor. ele cresc pe strada. si normal la ei, cresc chiar pe pamint. in oras. pentru ca au si pamint pe strada, nu numa’ asfalt. s-apoi am mai vizitat cum va ziceam si o gradina… cu siguranta insa le plac florile. pentru ca la ei florile atirna si de geamurile primariei.

am baut cafea la viena: la starbucks. cam ca la noi la pret. numa’ ca sint starbucks-uri pe tot locu’.

am mincat la viena in oras, de mai multe ori, intr-un fast-food oarecum atipic: cu mincare de peste. a fost bun. se cheama nordsee si e peste tot. merita incercat.


traficul la viena e extraordinar. pentru toata lumea: pietoni, automobilisti. evident, biciclisti. n-am vazut in trafic motociclete (iar atv-uri nici atit), foarte putine scutere. foarte putine jeep-uri. masina austriacului e mini. adica mini cooper. mini one… etc. asa cum a ungurului e suzuki swift.

despre vienezi, ca oameni, nu mi-am facut o parere foarte buna. adica mi s-au parut fie indiferenti de ce se intimpla in jurul lor (cum sa zic… ca atunci cind esti satul de prea multa vreme), fie is batuti in cap. ca si comunitate, viena e un cam ca un ceas bine reglat (era sa zic ‘elvetian’!) asadar, vienezul-rotita-a-ceasului trebuie ca e foarte plicticos.

e mult de povestit. insa concluzia e de-departe cel mai bine surprinsa de un dialog auzit in vizita la gradina cu pricina, intre un urmas demn al lui stefan cel mare si fiul sau:

tatal: uiti uai vasilica shi gradini frumoasi aveu aiste! Si ci palati!
fiul (cam 12-14 ani): lasi uai tati! di undi stii tu ca pi vremea cee era asa! poati le-o facut acuma, si aibi turistii ci vizita!”

Aug 13

Prima si ultima tema: Budapesta si budapestanii

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza, interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina

leitar edit (15 Aug 2007, orele 15:57): ia va rog faceti liniste acolo in spate! sa va mai povestesc depre budapestani.

asadar, la budapesta, cel mai mult mi-au placut… de fapt, cel mai mult mi-a placut dunarea. dunarea curge bine mersi prin budapesta, iar budapestanu’ de rind trebe ca-i foarte mindru de dunarea lui. ca dunarea curge prin budapesta stiam de la geografie. alta-i insa situatia cind te vezi cu dunarea la fata locului.

imi permit sa fac o paranteza sentimentala, ca sa intelegeti cit de subiectiv sint. mic copchil fiind, in vizitele mele la galati, la unchiu’meu, abia asteptam sa merg sa casc gura la dunare. unchi-miu locuia la 5 min de mers de faleza dunarii, si eram in culmea bucuriei cind ma lasau si pe mine sa stau singur, in cur pe malu’ dunarii sa casc gura la apa. si-acu’ ma intreb de fapt de ce eram atit de fascinat de apa asta. cert e ca mi-a ramas piticu’ de dunare in singe. si acu’, la virsta asta imi place sa ma uit ca proasta la valurile dunarii. paranteza inchisa.

am mincat: la budapesta doar o data ‘in oras’. n-am stat decit o zi, si preocupat cu cascat gura la popor si asseturi imobiliare, am lasat-o mai moale cu culinareala. da, recunosc: am bagat in mine un hamburger cit toate zilele de la burger king. ce, voiam si io sa gust, macar odata-n viata. mi s-a parut ca are un gust ceva intre pirjoalele moldovenesti si mici. am mai mincat doi covrigi, cica traditionali (si relativ scumpi) desi n-am vazut nimic traditional la ei…

n-am baut cafea la budapesta.

cazarea-n budapesta: la o pensiune intr-un fel de suburbie, la 10 min de autostrada. suburbiile budapestei arata a suburbii. nu a pipera. asta doar ca sa clarificam.

sa te dai cu masina in budapesta: ceva de vis pentru un bucurestean. semnalizarea cu indicatoare e okay, da’ nids impruvment (prin comparatie cu austria, nu cu romania). parcarea mi s-a parut scumpa. e drept, am parcat in centru. soferii din budapesta nu claxoneaza la semafor. urcarea spre buda la ora de virf(pentru cei care n-au tras foloasele invatamintului de stat: buda + pesta = budapesta) a fost ceva mai aglomerata, insa nu se compara cu orele de virf din bucuresti. si a meritat. buda, sau ma rog, ce oi fi vazut io din ea, pare mai degraba partea de high class. sau asa o fi fost pe vremuri macar, pentru ca ce case am vazut pe-acolo…

budapestanii sint in general neste oameni ocupati
, adica se vede ca muncesc. am vazut ca erau unii de-o frecau pe la cafenele, insa cred ca erau turisti. altfel, par neste oameni neinteresanti…si neinteresati, adica ceva mai individualisti. nu i-am vazut stind pe strada de vorba sau vorbind la mobil pe strada. oare de ce?

aaaa… ce-ar mai fi de spus?! da. concluzia dupa o zi si-o noapte (de somn) in budapesta: cind mai vin la bucuresti cintaretii aia debusolati care zic ‘buna seara budapest!’ la inceputul concertului, budapestanii sint cei care ar trebui sa se simta jigniti. in nici un caz noi, bucurestenii!

era sa uit: apa in budapesta (ma refer la asta imbuteliata) nu prea-i buna. de-aia or fi vrind oare harghita?

original post: below

astia or fi burapestanii?! ca budapesta nu se vede.

enjoy da miuzic…

an franse?!

sau spiciles, ca suna mai bine (da’ totusi live!):

acum ma duc la culcare.
revin cu episoadele urmatoare.

Jul 13

reclamele care-mi place mie de ele: azi un print de la playstation 3


da, e facuta de o echipa de francezi (desi directoru’ de creatie pare-se e belgian), si totusi imi place…
da, sint un fan sony.
da, sint un fan playstation, am un ps2 acas’…
nu, nu am un ps3. si nici nu-mi doresc (inca) unul…
printul asta imi da fiori. nu stiu daca de teama. nu stiu daca de placere.
[via]

Jun 18

ubuntu ruleaza


hiustan? du iu capi? va scriu de pe planeta ubuntu.

chiar daca nu ma pricep io foarte bine la hecareala, de mic visam sa vad un sistem de operare altul decit blue bill care sa imi satisfaca, macar in parte tendinta de sirmar innascut.

yep, sint tipul ala care nu stie nimic dar isi baga nasul peste tot. mi-am demontat bicicleta de cel putin 200 de ori. repar singur prizele in casa. uneori ma curentez. n-am citit in viata mea un help, si imi fac un titul de glorie din asta. cind am vazut prima data windows 3.1 am zis ca vine sfirsitul lumii.

da, eram indragostit de dos.

zilele astea am instalat ubuntu. including driver pentru nvidia si aplicatii care nu sint in pachet.

experienta e placuta, inca mai am de lucru. merita o incercare. ma simt un mic anarhist. un demolator de cutume. un luptator impotriva sistemului.

nu o sa va zic acum chestii de genul ‘e mac os’, ‘e xp’, sau ‘e vista’. o sa va zic doar: e ubuntu.

fuck the system!