Feb 19

arena pieilor

dupa ce acum ceva vreme un alt leotard, pardon leopard a pus lacat pe biznizu’ lui de antreprenor mioritic de succes (ma refer la reteaua aceea de magazine de vanzari electrocasnice), azi citesc inca o stire asemanatoare, cu alt leopard. pentru ca stii cum e, pe-afara (la teveu) e vopsit gardu’, inlauntru-i leopardu’. sau cum ar veni, oamenii erau ocupati sa se dea-n poza la tembelizor in loc sa se ocupe de treaba lor serioasa.
urmeaza oare si altii? poate ca da, pate ca nu.
unde se duc leii din arena cind se duc?

Feb 07

partea lui de constipare

va mai amintiti de cumparatorul sub acoperire ? normal ca va amintiti. daca nu faceti scroll cu mausu’ ca-i oleaca mai jos.

dupa cum ziceam atunci, bond asta are inca un nume constipativ. pardon. conspirativ: clientul misterios. iaca-l si pe el, in plina actiune. tot acolo. pe cele mai bune slujbe. vrei sa te afli-n treaba ?

noapte buna. si aveti grija sa va acoperiti. sa nu va traga curentu mamica, ca (sic!) raciti la creieri.

Jan 14

simulare humanum est

nu pot sa nu zimbesc la titlul stirii:

banca comerciala carpatica va organiza o simulare de jaf armat

cum zice si mai departe in comunicatul citat de wall-street, simularea inspirat sub-intitulata “spargerea casieriei unitatii”, care va dura zece minute fix, va avea drept obiectiv asigurarea opiniei publice  “asupra interesului si seriozitatii cu care Banca Comerciala Carpatica trateaza astfel de situatii, cu privire la siguranta clientilor si angajatilor bancii”.

iata deci ca banca comerciala carpatica face un pas inainte, de la simularea conditiilor de eligibilitate a aplicantilor pentru credite (care clienti trebuie ca-s destul de putini, si deci si numarul simularilor respective este pe masura) la un nou gen de simulari (in compensare). urmeaza probabil si alte categorii (poate chiar simularea orgasmului clientilor la primirea instiintarilor de majorare a dobanzilor si/sau comisioanelor) care pot fi incor(n)onate apoteotic de simularea falimentului.

simulezi, nu simulezi, jaful trece. bancile ramin.

Jan 05

cumparatoriul zero zero sapte…

… este o specie noua cumparator (in cazul asta de autoturisme). este acest jams bont al cumparatorilor, acest sfintu’ al alimentarelor, hipermarcheturiulor, benzinariilor sau shou rumurilor… este spaima sefilor de raion sau de magazin. el exista, dar nu se vede cu ochiu liber. el exista cind noi nu-l vedem si il vedem cind nu ie.

de-a lungul timpului s-au mai incercat si o alta traducere la fel de fericita precum ‘cumparatorul misterios’…

imi place totusi mai mult asta cu “sub acoperire”. e mai putuin gay. [uite-aici link]

Nov 06

ratacit printre cuvinte

cred ca nu-s foarte original cu titlul asta. oricum scriu un post care e menit doar sa tina blogul asta in viata. poate ca viata e un pic cam mult spus, deoarece (sau pentru ca) viata blogului e mai degraba o coma… sau poate ca si viata omului tot un fel de coma e pentru unii? bai nene da’ stiu ca-s profund. oricum, pina vine mos craciun (desi-l astept de la trei ani – si el e bulangiu, nu vine – zice ca nu are bani – la anu’ si la multi ani!), cred ca o sa mai pun cel putin un post pe tema alegerilor dupa ce ele vor fi trecut, post care cel mai probabil va contine trei puncte de suspensie si in mod obligatoriu un cuvant plus semnul exclamarii. neaaaaah! sigur uit pina atunci ce-am promis aici si acum.

da’ uite ca ma lungii cu vorba, desi n-am zis mare lucru. mi-e dor de vremuriel in care aveam ceva de spus, fie ca esam constructiv sau vehement. pur si simplu aveam ceva sa va spun. acum oare de ce nu mai am? o fi de la depresia de toamna? nooo. nu-s depresat pentru ca n-am vreme. si totusi am pierdut acum, aici, 5 minute postind o insiruire de cuvinte fara nici un sens pentru voi.

copii, voi sa nu faceti ca mine. zice-se ca atunci cind scrii sau spui ceva in public (si blogul intra tot in categoria asta) secretul e sa scrii pe teme interesante, adica_care (sic!) sa-i intereseze pe altii. se mai zice ca tre’ sa dai din tine neaparat continut original. cam cum ar veni, sa creezi. se mai zice ca frumos ar fi sa o spui in mod responsabil. cu coaie adica, sau altfel spus constient de efectele ce le pot avea cuvintele tale. asta daca vrei neaparat sa fii critic. poti fi si pozitivist, ‘optimist’ (bre, o fi si cuvintu’ asta trademark in blogosfera mioritica?) si-atunci n-ai o problema cu coaiele. poti sa faci recenzii la masini sau telefoane. poti sa vinzi castraveti la gradinari. poti sa fii expert intr-un domeniu pe care nu-l cunosti mai deloc. poti sa fii roman neaos.

hai romania, te iubesc, minca-mi-ai!

ia uite de unde am ajuns si unde am plecat. pardon, vitza vercea….

btw, am deschis un blog cu poze. nu de-ale mele, ca nu-s priceput. da’ stiti cum se zice: o poza face cit o mie de cuvinte.