pai ce, sint eu singurul care a observat ca capitala (sic!) republicii (si p’orma de ce nu patria in intregul ei) traieste miracolul transformarii suv-urilor de pe bulevarde din albe-n negre negre-n albe?
care are, care n-are, care e cistigatoare?
eu nu cred ca baiatul asta care zice ca moda ar veni de la arabi are dreptate. pur si simplu cred ca se leaga de miturile zburatorului si al calului alb din folclorul nostru!
cum sa petreci mai agreabil o zi de florii insorita decit la shopping? sau, in cuvinte mai trendi: la shopping decit!
si unde sa fie shoppingul suprem? mama shoppingului? la shopping city, ma-ntelegi fata?
cum ajungi acolo, desi ai la dispozitie hectarul de parcare, trebuie neaparat sa incerci sa parchezi in buza molului. la usa. una din ele, ca sint doua. ai parcat gipu santa fe pe aleea pietonilor, te-ai dat jos, ai aruncat guma si petul de cola pe jos, si hop sa vada si ochii tai ce mega siti au facut astia! sa moara vienezu’, milanezu, niuiorchezu’ si chiar bruxelezu’ nu alta!
poti admira de la intrare o statuie a intruchiparii shoppingului: un falic ruj de buze cu capacul scapat pe jos. (imi pare rau, pe asta nu l-am tras in poza).
dupa ce intri, ti se deschide in fata ochilor minunea. neterminata! statuile dinlauntru se asorteaza de minune cu cea de-afara. ia uite cita eleganta si rafinament
[poseta de aur]
o alta lucrare de intensa sensibilitate artistica este oul de paste cu schiuri in picioare odihnindu-se pe canapea:
[oul pe canapea]
n-apuci sa te dezmeticesti foarte bine, ca te lovesti de statuile vii cum am vazut io la viena fata! numa’ ca astia sint obositi si arata ca dracu dupa ce i-au zmotocit puradeii de la prima ora a zilei! si pentru ca e mai ale dracu’ ca ale austriecilor, astea ale noastre se si misca.
[mimii]
trecind la lucrurile serioase, adica la shopping, dupa ce stai la coada vreo 15 minute (sic!) la un magazin de pantofi poti afla cu stupoare ca ‘nu ne merge pos-ul. dar nu-i nici o problema: mergeti la un bancomat ca va tinem noi pantofii deoparte.’ care bancomat? ca e doo! si amindoua evidaman ‘momentan indisponibile’. alergi pina-n partea cealalta a complexului la singurul bancomat care merge (alpha bank, prietenii stiu de ce!) scoti banutzu, vii inapoi, platesti, iei pantofii. comert civlizat, de inspiratie occidentala, nu?! de fapt, daca arunci un ochi mai atent constati ca nu numai magazinul de patofi e cu pos-ul in pana.
ti s-a facut foame deja? nu-i nimic. te poti inghesui cu vreo citeva zeci de cetateni la buger king! acum si in romania!
[king of burgers]
tara de cacat, shopping siti de cacat!
ps: am avut si doua experiente placute: cafeaua de la starbucks si sandviciul de la nordsee (nici la astia din urma nu se putea plati cu cardul, dar avand doua locatii, macar nu era inghesuiala asa de mare).
[…]
dupa 55 min fix, ajung la birou. am fata lipicioasa si plina de praf. ma jeneaza un pic sinusurile de la gazele de esapament. nu mi-am luat azi mp3-ul, asa ca am avut din belsug parte si de muzica minunatului oras… cum am intirziat juma’ de ora, domnul prim ministru a plecat la serviciu deja, asa ca nu m-am mai intilnit cu coloana dumnealui oficiala. imi lipsesc baiatii aia din escorta care isi itesc capatinile cu ceafa dubla pe geamurile bemveului.
desi sint un moldovean sadea, n-am fost niciodata foarte indragostit de iasi. e ca atunci cind petreci mult timp linga o femeie frumoasa si dupa o vreme nu mai intelegi de ce intorc oamenii capul pe strada dupa dinsa (dracu’ stie daca mi-a iesit metafora asta!).
am redescoperit iasiul uichendul asta si m-am indragostit de el. (mda, si aici ar trebui sa bag iarasi o paralela cu femeia frumoasa, dar nu-s sigur ca o sa-mi iasa, asa ca renunt).
dati o tura pina la iasi cind aveti vreo citeva zile de cheltuit cu folos. mai vorbim cind va intoarceti.
va dau mai jos numai trei poze cu detalii din iasi care pe mine ma fac sa tremur. adica sa ma infior.
un raspuns genial la intrebarea “unde te duci”, pe care l-am auzit azi intr-un tren personal predeal – bucuresti:
ma duc sa fac bani
contextul deloc haios sau pitoresc: o familie de cinci tiganusi: o ‘mama’ si cinci copii care se ocupau cu cersitul. mama intreaba, ala mic raspunde. asta dupa ce evaluasera rezultatul a jumatate de ora de munca, si probabil nu erau multumiti de rezultat: numai vre-un milion jumate…
sigur v-ati plimbat macar odata (pe jos sau in chiu sapte) pe magheru. daca erati in chiu sapte nu i-ati observat cu siguranta, pentru ca vorbeati la mobil despre ultimul elpi a lu’ sorinel copilu’ de aur… daca erati pe jos sigur v-ati lovit de ei. pe la patru-cinci, simbata sau chiar duminica dupa-amiaza. el, 25 – 30 de ani, de regula cu ochelari si parul usor dat cu gel, cu carare intr-o parte. pantaloni gri deschis de stofa. sau relativ gri, cu bataie spre negru. sacoul desperecheat, usor bleu-marin. camasa cu dungulite verticale. ce zic eu dungulite! dungi ma tata ma! cravata total surprinzatoare, cu buline. peste toate astea, un pardesiu din acela ‘trei sferturi’ cred ca-i zice, alb cunegru, tot in dungi, dar nu verticale…si nici orizontale… cum sa va zic eu?! ma rog, surprinzator si asta. uneori cu o umbrela atasata la bratul drept. pentru ca de stingul e agatata duduia. usor impiedicata. e la prima intilnire (sau poate nu) si si-a luat cizmele cele noi. care o deranjeaza la mers. sau poate asa merge ea impiedicat. si pentru ca nu ma pricep la vestimentatiile doamnelor, va zic doar ca autfitul dumneaei imi aduce aminte de copilarie. cind mergeam cu bunica duminica la biserica. si ea se imbraca la fel. si daca nu v-ati vazut cu ei pe magheru, sigur ca v-ati vazut la coada la cheiefsi la mol vitan sau plaza…
cine-s oamenii astia care la dous’cinci se imbraca de parca ar avea saizeci?!
