
acum ceva vreme, adica in iunie 2006 comentam un post de-al lui stefan despre noua identitate Altex. eram care va sa zica sceptic fata de procesul de rebranding. din pacate pentru altex, rebrandingul altex a fost exact o spoiala pe dinafara. zic asta pentru ca am constatat pe pielea mea in repetate rinduri in ultimele 2 luni ca baietii si fetele de-acolo (ma refer la personalul care e angajat sa vinda) au sictirul pina la cer.
nu prea conteaza ca vrei o carcasa de dvd sau un monitor ca nivelul de serviciu pe care ti-l presteaza e cam la fel. adica aproape zero. e adevarat, ultima data era vineri la 8 seara. si penultima data era 1 martie. acum doua dati era probabil vacanta de dupa craciun. cert e, ca de fiecare data erau obositi si plictisiti rau. penultima data am asteptat la Media Galaxy la unirea, 10 minute sa vina cineva sa-mi deschida un rahat de vitrina sa-mi dea un controller de ps2. dupa ce mi-au dat in sfirsit ce voiam, mi-au zis ca nu-mi pot proba device-ul, desi nista colegi de-ai lor se jucau la un ps2 chiar la 10 m mai incolo.
ultima oara, la etajul 4, la unirea, am asteptat un flacau 20 minute sa imi faca certificatul de garantie la un monitor. pentru ca doamna din fata mea, avea si ea nevoie de un certificat de garantie, pe care meseriasul il ‘pierduse’ prin folderele de pe calculator. l-am lasat sa caute linistit (desi nu folosea search :)) si i-am admirat pe ceilalti 3 colegi de-ai lui care o frecau prin preajma. n-a schitat nici unul vreun gest sa vina la bancul de probe, desi mai erau niste clienti in spatele meu care mai aveau si ei ceva de probat. probabil nu era in fisa postului.
ora oficiala de vara
cheama oamenii!
avertisment: acesta cred, este un post serios!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2BB8qXClU8M]
pasiunea mea cea mai mica sint oamenii!
oamenii nu inceteaza sa ma surprinda. in fiecare zi! oamenii cu care lucrez. oamenii linga care traiesc. oamenii pe linga care trec pe strada. partenerii de trafic. colegii de serviciu. partenerii de afaceri.
salbatic fiind (cum zice o buna prietena), de cele mai multe ori prefer sa ma lipsesc de compania oamenilor. totusi, parafrazind oarecum (daca pot zice ‘parafrazind’) spotul orange, cred ca m-ar apuca teama daca as fi in aceeasi situatie. cum sa zic: prefer sa fiu inconjurat de oameni, dar de multe ori m-as lipsi de interactiunea cu ei.
am o inclinatie naturala sau nu, de a cataloga oamenii. si din pacate pentru mine oamenii sunt de cele mai multe ori ‘prosti’ si de mai putine ori ‘buni’. mergind pe ideea asta, prietenii mei sint putini, iar cerintele mele de la cei din preajma mea sint, de multe ori exagerate.
multi oameni ma plictisesc, desi nedrept fiind, eu nu-s tocmai o persoana capabila sa-i binedispun sau captivez pe altii.
cer de la altii perfectiunea, insa nu-s deloc o persoana perfecta.
oamenii ma prost dispun de foarte multe ori. o zi ratata pentru mine inseamna de cele mai multe ori o zi pe care ma ajuta ceilalti sa o ratez.
de ce m-am apucat sa scriu oare post-ul asta?
vorba unui profesor de-al meu: “georgescu, ia iesi tu la tabla si demonstreaza-ne cit sintem de prosti”!
uan ir of bloghing
acesta este un post aniversar.
cum ar veni, adica, tin sa mentionez ca am implinit fix un an de la primul post. de fapt e al doilea. primul nu prea conta, sa zicem.
daca am chef revin mai incolo cu niste statistici.
daca nu, sa traiesc.
nu fac planuri pentru anul urmator. vom merge impreuna (eu si blogul adica), fara tinta ca si pina acum.
stirile proteve

rezumat, stire proteve (pe bune):
azi, de opt martie adi minune a fost intr-o vizita ‘de lucru’ la apaca. ocazie cu care tanticile s-au distrat, au cintat impreuna cu el si au primit flori. printre altele, ele s-au dezis de petre roman. care, citez, ‘n-a fost chiar asa cum s-a zis‘…
pai da! ca acum avem si kent, avem si valuta, nu-i asa?!
tiddy bear
spread firefox
cum ar veni, faci ce vrei da’ tre sa stii ce faci. yeah, alta idee de propozitie n-oi fi gasit si eu?!
da, ar mai fi aia vazuta pe blogul lui exarhu: foloseste firefox ca sa nu devii damblagiu!
