Mar 01

gazetar+statistica = dezinformare

Publicat in by

gusti e un tip simpatic. ne mai intepam din cind in cind, si nu din cauza ca ne-am cunoaste personal, ci asa, ca sintem amindoi din blogosfera. uneori da cu bita-n balta intentionat, alteori ne. cu multa gratie a facut-o de curand, publicand pe blog doua statistici. o statistica poate insemna multe. poti sa manipulezi cu 2-3 numere ‘bine’ redactate ceea ce uneori nu reusesti sa zici cu 10 – 20 de cuvinte. de principiu, cind publici cifre, daca nu ai intentii ‘bine definite’ nu ai voie sa zici cum zice gusti: ‘le-am dat cum mi-au venit, fiecare intelege ce vrea’.
despre ce e vorba? va za zica, in primul articol aflam ca:

Jurnalul + CD Gica Petrescu = vinzari f. mari
[…]
Jurnalului, care a costat azi 3 lei si s-a vindut impreuna cu un CD Gica Petrescu.
Conform lui Marius Tuca, au fost scoase pe piata 150.000 de exemplare!
Intr-unul dintre sondajele facute la circa 30 de chioscuri din diverse zone ale Bucurestiului, JN a avut 1.442 de ziare distribuite, din care a vindut 1.420!!!
Pe aceleasi chioscuri, EVZ a distribuit 707 ziare si a avut un retur de 48%, Cotidianul a distribuit 235 si a avut retur 67%, Gindul 342 ziare (52% retur), iar Adevarul 178 ziare (64% retur).
Cifrele nu-s oficiale, iar sondajul se face undeva in jurul orei 14:00, deci exista posibilitatea ca returul de mai sus sa mai scada de-a lungul zilei.

iar in al doilea ne zice ca:

Cotidianul plus carte = vinzari f mari
Am ramas datori cu cifrele Cotidianului in ziua de miercuri, cind acesta se vinde la un pret de 4 lei impreuna cu o carte. Sondajul este facut tot pe 24 de chioscuri. Repet, nu sint cifre oficiale, iar returele pot scadea datorita vinzarilor pina la sf. zilei de lucru (sondajul se face undeva in jurul orei 14):
Ziar Livrat Retur
Cotidianul 820 11,6%
JN 735 25%
EVZ 511 33%
Gindul 286 48%
Adevarul 165 58%

va sa zica, la prima citire:
cotidianul + carte = 820 distribuite, retur 11.6%
jn + gica petrescu = 1442 distribuite, retur 1442-1420
dupa aia calculam:
cotidianul + carte = 820 distribuite, retur 95, adica 11.6%
jn + gica petrescu = 1142 distribuite, retur 22, adica 2%

dar stai: ca undeva sint 30 de chioscuri si altundeva 24. fuck! ce tre’ sa facem? media:
deci, pe un chiosc, in medie:
cotidianul + carte = 34 buc, retur 4
jn + gica petrescu = 38 buc, retur sub 1 buc

cum procedam sa ne dea numerele lu’ jurnalul mai mari decat la cotidianul,ca sa avem ce publica pe blog, sa nu se mai supere gagii de la jn pe noi (ca doar facem parte din acelasi trust)?
va sa zica, in sondajul mult iubit pentru jurnalul aveam 30 de chioscuri, si ne-au dat cifre frumoase.
mai facem un sondaj pe aceleasi 30 de chioscuri pentru cotidianul. pericol. da mai mult… stai! avem o solutie: scoatem din sondaj cifrele de la chioscurile din piata romana si universitate (pe unde trec mai multi tocilari de-aia saraci de citesc carti!). ia uite ce chestie! ne da cu 4 bucati mai mult… plus de-atit, procentul de retur e muuult mai mic, si da foarte bine!
daca vrem sa fim foarte scrupulosi. ca daca nu, bagam si din burta, si dam un disclaimer ca ‘nu-s cifre oficiale!’.

gusti, eu cred ca avem sanse. setea de carte e mai mare decat setea de gica, daca ma intrebi pe mine. ceea ce nu e rau. daca cititm mult, intelegem mai mult (nu neaparat in stilul cotidianul-ui), nu-i asa?!

in plus de asta, baietii din presa stiu ca un retur sub 10% inseamna SUBDISTRIBUTIE! adica lipsa produsului pe raft. asa ca nu e rost de bataie cu caramida-n pectoral cind ai returu’ mititel. e rost de ‘ba, ce bou am fost, putem sa vand mai mult!’

noi sa fim sanatosi!

Feb 23

o zi din viata lu’ nea nae

Publicat in by


m-am dus la spectacol in primul rand pentru ca am trait pe vremea aia pana la o varsta la care pricepeam cam ce se intampla in jurul meu. nu stiu altii cum sint da’ pe mine inca ma mai prind si filmele romanesti facute pe vremea aia. evident, fara sa inteleg care este motivul, ma trezesc pierzand vremea aiurea in fata televizorului la un film care imi aminteste mereu de vremuri deloc de rememorat. si atunci care-i vraja?

revenind la spectacol, mi s-a parut perfectibil. cea mai buna mi s-a parut muzica. apoi dooamna Coca Bloos, apoi figurantii si abia la urma de tot calinescu. regia excelenta insa pe un scenariu subtirel, mai ales in a doua parte.
n-am priceput de ce spectacolul s-a chemat ‘o zi din viata lui nicolae ceausescu’… de fapt cred ca mai bine i s-ar potrivit ‘viata lui nicolae ceausescu’. sau ‘toata viata lui nicolae ceausescu’. sau ‘viata adevarata si prefabricata a lui nicolae ceausescu’.

un spectacol care merita vazut insa, mai ales intr-o zi de iarna intarziata. nu cred ca merita numarul de locuri goale din sala, in sensul ca am vazut spectacole mult mai proaste in sali mult mai pline.

si inca ceva: in spatele meu, era un rind plin de putzoi nascuti cu siguranta dupa ’89… ce mama dracului or fi inteles aia din piesa?

Feb 20

piticii.morti. mortii….

Publicat in by


recunosc ca stiu sa citesc. exista perioade in care citesc si altceva decit etichetele la supermarket. sau mesajele de la bancomat.
se pare ca in perioada asta citesc ceva mai mult decit de obicei. habar n-am de ce. si nici pentru ce. dar imi place. sa citesc.
n-am mai stabilit demult un record, in materie de citit. eu sint o fire ceva mai nestatornica, si ma cam plictisesc repede. mi se si reproseaza asta. ma plictisesc de orice.
de cartea lui coe nu m-am plictisit. am citit-o pe nerasuflate. si a meritat. nu v-o povestesc. pentru ca deja m-am plictisit sa scriu acest post.

apropo: un cintec care merge foarte bine cu cartea asta. nu l-am ascultat inca. dar sint convins.

Feb 13

versiunea lui updike

Publicat in by


Roger e un tip la vreo 50 de ani din Detroit. e casatorit a doua oara cu o gagica ceva mai tinara decat el, cu care are un copchil de vreo 14 ani. copchilu’, asa cum reiese din povestire nu-i nici prost, da’ nici nu da pe-afara de inteligenta. el, adica roger, e un fost popa care in prezent profeseaza ca si profesor de religie. la o scoala de religie.
intr-o zi, viata linistita si plicticoasa a lu’ roger se anima brusc din cauza unui flacau-softuerist in devenire, care intra in biroul lui si-i zice ca poate demonstra cu ajutorul computerului existenta lui dumnezeu. pe linga asta, i-o mai introduce in peisaj si pe nepoata-sa vitrega (adica fiica surorii vitrege a lu’ roger); nepoata-sa, de meserie ‘teenage mom’ locuieste, normal, pe undeva pe la marginea orasului, intr-un cartier nu prea select.
tipm de 6-8 luni, cele patru personaje, adica roger, nevasta-sa, tinarul softuerist si tinara nepoata-mama se amesteca intre ei motiv pentru care, updike are material pentru un roman bunicel, despre adulter, incest si america anilor ’80. sfirsitul e cit se poate de american, in sensul ca oamenii isi reiau existentele lor initiale dupa consumarea povestii, asa incat america sa poate merge mai departe pe calea progresului si civilizatiei capitaliste.
desi recenziile pe care le-am citit scot in fata tocmai aspectele politice si sociale, eu recunosc ca am fost prins in primul rind de povestea din mini-universul lu’ roger…