Tag Archives: heavy metal

Jan 13

geeky headbanger old schooler’s espresso

Publicat in by

cum o sa stam si o sa ne uitam ca proastele cum ne taie pesede din salar’! cas(s) checked, se pregateste deja impozitul pe salariu, in trepte. incet-incet, pe nesimtite, treptele se vor modifica in sus si pulimea se va bucura: las’ sa ia pesede de la bogati si sa dea pesede la saraci. ca ce plm, pesede m-a bagat la scoala, pesede m-a tinut la munca, pesede ii da de mincare de copilului meu. zic sa nu ne incurcam in al’de tariceanu, dragnea sau ponta, si sa mergem direct la sursa: m\/!e iliescu!

am incercat avira pentru mac. suge, incetineste totul. l-am sters. si phantom vpn care vine cu el. mai incerc si altceva.

gata, am cumparat hwtsd. dupa ce l-am strea-muit (sic!) vreo 2 luni, tot nu ma pot obisnui cu ideea de a nu avea “lucrul meu”. pentru itunes deocamdata, deci nu foarte palpabil.

scrobblerul de lastfm pentru mac e buggy. sau itunes pentru mac e buggi?! who the fuck knows, cert e ca crapa la 10 min dupa lansare. mor de oftica, tocmai mi-am migrat colectia muzicala pe mac. si dupa ce ca am pierdut tot istoricul (nu mi-a iesit migrarea librariei dar nici nu mi-am batut capul prea tare) acu’ ramin si nesincronizat…
later edit: buggy sint eu la cap! l-am copiat pe lastfm in folderul de aplicatii si merge brici. eartama fane!

mustaine are un interviu interesant in rolling stone. ocazie cu care tot prostu’ afla ca a scris niste piese metallica. de parca a fost vreo data un secret bine ascuns! oricum, cititi-l, mai ales daca ati deschis mai tirziu televizoarele… sau daca n-ati citit cartea. sau daca n-ati vazut filmu’. glumesc, pentru film trebuie sa mai stati o tura.

Oct 21

manele heavy metal

Publicat in by

exodus-force-of-habit-lp-fronto doamna care ma cunoaste mai de demult, referindu-se la gusturile mele musicale mi-a zis ca-s “eclectic”. ce-i drept cind aveam vreo 10-12 ani, ascultam manele (de-alea de pe vremea mea: azur, generic, albatros and shit!). dupa care, cind a inceput sa tropaie mai tare hormonu’, am dat-o-n heavy metal, si m-am pretty much blocat acolo ever since. chiar daca mai rare rataciri spre blues, jazz, electro sau hip-hop.

aceasta poate sa explice intr-o anumita masura de ce imi plac chestii precum load/re-load de la metallica, risk de la megadeth si nu in cele din urma force of habit de la exodus pe care-l ascult acuma si care imi da o ciudata buna dispozitie desi e un album cu manele heavy metal, ca sa zic asa (thrash pentru cei mai scrupulosi si severi dintre daci).

toate albumele de mai sus sunt considerate, de catre literatura de specialitate si criticii de gen, erori ale artistilor sau aberatii. dar muzica e pina la urma muzica, adica e chestia aia care te face sa te simti bijne, sa lacrimezi sau sa arunci cu caciula dupa cei care-ti ridica stergatoarele (sau ti le rup!), asa ca de ce plm sa-ti faci procese de constiinta! bine, asta nu inseamna ca imi schimb parerea proasta pe care o am despre tine pentru ca servesti doar salam sau mirabela, chirila sau delia, carla’s dream sau maria dragomiroiu…

Sep 02

fun, fun, fun, cu lindemann

Publicat in by

e imposibil sa spui ceva despre lindemann fara sa faci referire la rammstein. asa ca merg pe calea asta batatorita de toata lumea.

metalul industrial nu e genul meu favorit, tot ce am consumat se rezuma la white zombie/rob zombie si rammstein. e un fel de desert muzical pentru urechile mele: n-am incercat sa extrag vreun mesaj consistent de-acolo dar ma face sa ma simt bine. ma energizeaza la maxim dar dureaza putin. e intens dar dupa o perioada simt nevoia de ceva consistent.

daca la rob zombie inteleg textele si le gasesc amuzante, la rammstein n-am inteles mare lucru niciodata, exceptie facind cele 2-3 piese (cu texte) in engleza, care mi s-au parut haioase. cu toate astea nu pot sa spun ca m-a interesat vreodata de-adevaratelea “ce zic aia acolo”. cum nu stiu o boaba de germana, am memorat fara sa inteleg niste linii de fredonat si cam atit.

nu zic acum ca chiar nu stiam ce trateaza textele rammstein. imi aduc aminte chiar o poveste, din aia de s-a intamplat prietenului unei cunostinte, despre sefii elvetienti vorbitori de limba germana veniti in vizita la bucuresti, care seara, la masa in oras, in incercarea de a afla mai multe despre angajatul lor roman, il intreaba ce muzica asculta. asta, mindru, zice ca rammstein. elvetienii, ingoroziti, si probabil total lipsiti de umor, ii intreaba daca stie germana si daca are idee ce mascari si ce mostruozitati “spun aia acolo”.

pe skills and pills, till lindemann rezolva si nenorocirea asta: textele pieselor sint in engleza si desi vizibil chinuite in ceea ce priveste pronuntia, isi fac treaba si poa’ sa inteleaga acum si neiubitorii de heidegger in original ce vrea sa zica poietu’.

care va sa zica ascult rammstein de vreo 15 ani, si cind zic asta chiar o spun la prezentul continuu: am ascultat, ascult si voi asculta. am fost la cele doua show-uri ale lor de la bucuresti si ma voi mai duce la urmatoarele de-aici sau de-aiurea. asa ca am primit cu bucurie vestea aparitiei acestui proiect. stiam doar pe jumatate la ce sa ma astept, pentru ca de omul orchestra suedez nu prea stiam mare lucru. death metalul e pentru mine “traforaj viteza”. din punct de vedere instrumental, care banuiesc ca a fost taskul lui tägtgren, piesele sunt un fel de rammstein pe steriozi. doza dubla de viagra, “just to be sure”, cum ar zice chiar poetul intr-una din piese.

mi-am cumparat albumul aseara, l-am ascultat pana pe la 1:30 a.m. si m-am trezit dimineata nerabdator sa-l ascult din nou. toata lumea stie ca dulciurile dau dependenta. va las sa descoperiti singuri de ce.