Tag Archives: rammstein

Sep 02

fun, fun, fun, cu lindemann

Publicat in by

e imposibil sa spui ceva despre lindemann fara sa faci referire la rammstein. asa ca merg pe calea asta batatorita de toata lumea.

metalul industrial nu e genul meu favorit, tot ce am consumat se rezuma la white zombie/rob zombie si rammstein. e un fel de desert muzical pentru urechile mele: n-am incercat sa extrag vreun mesaj consistent de-acolo dar ma face sa ma simt bine. ma energizeaza la maxim dar dureaza putin. e intens dar dupa o perioada simt nevoia de ceva consistent.

daca la rob zombie inteleg textele si le gasesc amuzante, la rammstein n-am inteles mare lucru niciodata, exceptie facind cele 2-3 piese (cu texte) in engleza, care mi s-au parut haioase. cu toate astea nu pot sa spun ca m-a interesat vreodata de-adevaratelea “ce zic aia acolo”. cum nu stiu o boaba de germana, am memorat fara sa inteleg niste linii de fredonat si cam atit.

nu zic acum ca chiar nu stiam ce trateaza textele rammstein. imi aduc aminte chiar o poveste, din aia de s-a intamplat prietenului unei cunostinte, despre sefii elvetienti vorbitori de limba germana veniti in vizita la bucuresti, care seara, la masa in oras, in incercarea de a afla mai multe despre angajatul lor roman, il intreaba ce muzica asculta. asta, mindru, zice ca rammstein. elvetienii, ingoroziti, si probabil total lipsiti de umor, ii intreaba daca stie germana si daca are idee ce mascari si ce mostruozitati “spun aia acolo”.

pe skills and pills, till lindemann rezolva si nenorocirea asta: textele pieselor sint in engleza si desi vizibil chinuite in ceea ce priveste pronuntia, isi fac treaba si poa’ sa inteleaga acum si neiubitorii de heidegger in original ce vrea sa zica poietu’.

care va sa zica ascult rammstein de vreo 15 ani, si cind zic asta chiar o spun la prezentul continuu: am ascultat, ascult si voi asculta. am fost la cele doua show-uri ale lor de la bucuresti si ma voi mai duce la urmatoarele de-aici sau de-aiurea. asa ca am primit cu bucurie vestea aparitiei acestui proiect. stiam doar pe jumatate la ce sa ma astept, pentru ca de omul orchestra suedez nu prea stiam mare lucru. death metalul e pentru mine “traforaj viteza”. din punct de vedere instrumental, care banuiesc ca a fost taskul lui tägtgren, piesele sunt un fel de rammstein pe steriozi. doza dubla de viagra, “just to be sure”, cum ar zice chiar poetul intr-una din piese.

mi-am cumparat albumul aseara, l-am ascultat pana pe la 1:30 a.m. si m-am trezit dimineata nerabdator sa-l ascult din nou. toata lumea stie ca dulciurile dau dependenta. va las sa descoperiti singuri de ce.

Jul 29

ich will…

Publicat in by

daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.

i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.

daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.

cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.

Rammstein Setlist Rock The City Festival 2013 2013, Wir halten das Tempodespre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…

cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.

sa-mi aduc aminte: neaparat de mers si data viitoare. cu sau fara marcel avram.
Jun 28

sonisphere 2010

Publicat in by

iarasi ma vad nevoit cumva sa scriu fara sa am neaparat chef sa fac lucrul asta. dar dincolo de cheful meu, simt nevoia sa va zic ca uichendul sonisphere ‘a meritat toti banii’, mai ales ca nu credeam sa ajung vreodata sa vad atitia ‘monstri sacri’ laolalta. sau separat. era visul adolescentei mele sa-i vad pe slayer, pe alice in chains sau pe anthrax (pe metallica ii vazusem deja, dar un show de-al lor va ramane intotdeauna cel mai aproape de corason) si daca acum 20 de ani ma intrebai daca eu cred intr-adevar ca o sa ajung sa asist la unul din showurile lor ti-as fi raspuns sigur pe mine ca nu.

dincolo de rindurile semilacrimogene, va zic doar ca sint ragusit si ca mi s-a deschis apetitul de un show slayer cap coada. sper sa apuc si zilele alea, sau sa le mai apuce ei! despre prima seara nu va pot spune nimic pentru ca nu prea ma potrivesc cu audienta manowar sau accept. de fapt la accept am plecat pe la jumatea show-ului.

n-am avut experiente neplacute legate de organizare.

cam asta a fost sonisphera, poate revin si cu poze (facute cu telefonul).

pies: nu v-am zis nimic de rammstein. asta ca sa ma razbun pe steagul ala german afisat la startul show-ului. care show a fost intr-adevar bestial.

pies la pies: asa e, l-am uitat pe mustaine. si nu merita, a fost treaz si imperial. in camasa lui alba.