Sep 09

back to school. 20 years later

azi am inceput scoala. clasa zero cum ii zice acum. bine, nu sint exact 20 ani de cand am inceput scoala ultima data, pentru ca eram la facultate, si acolo se incepe pe 1 octombrie. dar suna prea bine titlul ca sa-l ratez.

azi am inceput scoala. bine, de fapt am fost doar la festivitatea de inceput de an scolar, pentru ca scoala o s-o incepem peste vreo saptamina. sau doua. scoala e in renovare si muncitorii inca lucreaza, asa ca nu sint sali de clasa disponibile in care sa invete copiii. e bine totusi, imi zice un amic. ca au bani ca s-o repare.

azi a am inceput scoala. si am avut niste emotii cit casa. bine, mai mult noi, parintii. am alergat prin curtea scolii cu telefonul in mina sa facem poze. copilulului cu flori in mina, la coada, asteptind sa i le primeasca invatatoarea. acum 37 de ani (aici am scos calculatorul de birou sa calculez exact) n-a fost la fel. pentru ca n-am avut invatatoare. si nu eram atit de multi sa facem coada. iar parintii nu aveau telefoane.

azi am inceput scoala. bine, nu eu, ca eu am venit la serviciu, iar copilul s-a dus acasa. dar sa fiu al naibii daca mai conteaza ceva azi in afara de faptul ca am inceput scoala. dupa vreo saptamina de pregatiri in care tot universul meu s-a rasturnat cu cracii in sus la propriu si la figurat. dat cu var, montat mobila, cumparat rechizite.

azi am inceput scoala. a fost doua prima zi de scoala din viata mea.

Feb 15

dubla aniversare

una: astazi am implinit unspe ani de cind dau cu sapa in acelasi loc. mi s-a cam tocit sapa si s-a cam uscat parcela. maximum de umezeala ce primesc e cind se mai pisa unu’-altu’ pe parcela mea. ca asa-i cind muncesti pentru altii. concluzie la 11 ani: am nevoie de o parcela mai afinata, ca oricit as ascuti sapa, nu mai e ca alta data. curg felicitarile pe linkedin dar nu si propunerile de colaborare. sa-mi fie de bine.

doua: ciinele, cel mai bun prieten al omului implineste sapte ani, sper eu frumosi pentru el. desi faptul ca a evadat mai deunazi de sub neatenta-mi supraveghere ma face sa cred ca ar avea ceva resentimente. ca un membru cu drepturi depline al familiei a primit cadou si prajitura facuta chiar de ma’sa. pe banii lu’ tac’su, bineinteles. la multi ani mai animalule!

Oct 19

nostalgii de toamna

acum 25 de ani as fi dat orice sa-l vad pe dinescu la 5 metri in fata mea. imi placea puloverul lui vechi si gaurit si eram convins ca asta e spiritul revolutiei. ei da, care revolutie?! ma apucasem si eu sa port un pulover larg pe care-l gaurisem in cuiele de la bancile scolii. repetam aproape mecanic gestul de a-i sufleca minecile lungi si chiar daca nu puteam face cine stie ce revolutie in oraselul de provincie din fundul moldovei in care ma aflam atunci, credeam sincer ca vremile noi pe care urma sa le traim trebuiau sa fie ca dinescu: tumultoase si cu idei mai bune si mai multe decit pot exprima uneori cuvintele.

ei bine, mi-am vazut visul cu ochii. l-am vazut pe dinescu in weekendul asta la mai putin de 5 metri in fata mea. vindea vin, pastrama si sarmale din productie proprie la un eveniment (sa zicem) cultural din gradina verona. as fi putut sa cumpar din librarie o carte cu poeziile lui si sa merg sa-i cer un autograf spunindu-i cit de mult il admir si cit de model mi-a fost in adolescenta. dar n-am facut-o (poate si pentru ca sint timid) dar parca nu era nici locul, dar mai ales timpul pentru asa ceva. m-am asezat la o masa si l-am urmarit cum se agita, umblind de colo colo cu cite o bucata de carne sau cite un borcan cu zacusca in mina si incercind sa fie customer friendly cu pensionarii aliniati la coada pentru a-i achizitiona delicatesele.m-am intristat si m-am multumit sa pun pe feisbuc o poza cu una din poeziile sale, tiparite pe o coala de hirtie si pusa pe fiecare dintre mesele de pe terasa in chip de suport de scrumiera.

de partea cealalta eu, om la casa mea, reprezentant de baza al noului middle class, nu asa pasionat de mincare si bucatarie dar parca inca insetat de poezie.

fratilor, revolutia culinara a invins!

Jul 21

in care va spun cu sete cum a fost la concertul robbie williams

stiti deja ca toti cei 65,000 de oameni care au fost la concertul robbie williams de pe 17 iulie in piata constitutiei au murit de sete. unii totusi au supravietuit sa povesteasca pe fb si pe bloguri treaba asta.
pe scurt, la concertul asta a fost proasta organizarea. la un moment dat chiar am fost surprins si eu cit de proasta a fost, deoarece nu-mi sta in obicei sa particip la adunari de-astea populare si n-aveam de un’ sa stiu la ce sa ma astept. da, n-am fost nici la rolling stone nici la ac/dc, nici la depeche mode (care habar n-am daca au mai venit sau nu pana la urma o data sau de doua ori).

nu neaparat ca o scuza va spun ca eu m-am aflat acolo ca insotitor al jumatatii semnificative, careia i-am facut cadou biletul cu ocazia zilei de 8 martie. cum ar veni, mi-am luat si mie bilet ca sa pot sa-i fac ei cadou unul.

nu cred ca sint singurul in situatia asta. probabil ca de-aia e supararea mare pe tema lipsei de bautura: in timp ce fetele se uitau la robbie ar fi trebuit ca si baietii sa faca ceva. cum ar fi de exemplu sa bea o bere. cum statul la coada le-a luat 3 ore, s-a terminat concertul si au plecat si insetati si cu banii luati.

sa ne concentram pe muzica zic, cum ar zice un domn . asadar acesta este set list-ul:

Robbie Williams Setlist Piata Constitutiei, Bucharest, Romania 2015, Let Me Entertain You Tour

daca as fi fost rw, l-as fi facut un pic mai vioi. dupa un start bun, urmat de cateva interventii si piese care au crescut un pic adrenalina, mi s-a parut ca vraja s-a rupt la un moment dat (i.e. fetele din jur nu mai pareau asa excitate). poate si din cauza ca ma asezasem la coada la bere, pana la encore n-am mai fost conectat la situatie.

cantarea a fost live 100% (cred), omul mi s-a parut profi a parut ca da tot ce-i mai bun din el, band-ul a fost la inaltime, sunetul de vis iar luminile cit sa faca atmosfera.

si cu toate de-acum incolo, cel putin o perioada, cind o sa aud vreo piesa de rw, mi se va face sete instantaneu. dar nu de bere ursus.

uite, chiar acum ma duc sa beau o cana de apa.

Jul 29

an evening with dream theater

DTtrebuie sa stiti inca de la inceput ca pentru mine mersul la un concert e un eveniment foarte important. mai important ca ziua mea de nastere, de exemplu.
de-aia merg asa de rar si sint asa de selectiv in alegerea evenimentelor de acest gen. bine ar mai fi si motivul banilor, dar e mai bine sa ramanem totusi intr-o nota romantica.
nu-mi amintesc exact de ce pe mega-meseriasii de la dream theater i-am ratat acum doi’spe ani la arenele romane, dar cel mai probabil din cauza ca in perioada aia munceam ca un negru pe plantatie.
asa ca nu mi-as fi iertat sa-i mai ratez si de data asta, si oricat de prost ar fi iesit evenimentul, v-as fi spus oricum ca a fost extraordinar, nemaivazut, nemaintalnit.
numai ca nu e cazul sa va mint, pentru ca a fost chiar extraordinar de bine/frumos/intens samd. prestatia oamenilor de pe scena a fost cu atat mai laudabila avand in vedere audienta nu foarte numeroasa.
si da, e primul show rock la care am participat si in care nu a cintat numeni in deschidere. si da, e primul show al unei trupe rock la care am participat si in care o trupa a cintat 3 ore.
citindu-l pe labrie, aseara a fost “about dream theater and nothing else”.
jos palaria!

o sa va pun si set list-ul , asa cum v-am obisnuit, dar mai incolo.

Dream Theater Setlist Romexpo, Bucharest, Romania 2014, Along for the Ride

Jul 29

ich will…

daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.

i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.

daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.

cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.

Rammstein Setlist Rock The City Festival 2013 2013, Wir halten das Tempodespre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…

cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.

sa-mi aduc aminte: neaparat de mers si data viitoare. cu sau fara marcel avram.