Dec 26

2020: carti

2020 a fost un an de cacat. daca a fost bun pentru ceva, a fost pentru citit. nu stiu daca am citit mai mult ca de obicei, am început 16 cărți, am terminat 12. la 2 am rentuntat, pe 2 inca le mai citesc. ma gindeam zilele astea ca pe multe ar fi trebuit sa le citesc mult mai devreme, si asa mi-a venit ideea acestui post. asadar, dintre cele pe care le-am citit anul asta:

penru 20 – 25 de ani: bukowski, orice (sunca pe pline, posta, factotum, femei, hollywood, de duzina, dragoste la 17,50$)

pentru 25-30:

pentru 30-35:

deci sint cu ceva ani in urma si recuperez. dacă voi sinteti mai tineri, incepeti mai devreme. am pus linkurile de la carturesti, si de la amazon (acolo unde nu am gasit).

Aug 16

creativity inc.

mi-au placut de la inceput desenele pixar. am inceput cu toys story la patria, si foarte rar am mai ratat vreunul la cinema dupa aceea.

dupa cum rezulta din cartea asta, oamenii de la pixar au convingerea ca la baza oricarui film de animatie beton sta povestea. adica daca povestea e beton, filmul iese asijderea. si ce mai poveste au ei insasi!

creativity inc. e mai mult decit povestea companiei pixar. e un manual de bune practici, o biblie de management. dar e scrisa ca o poveste, una chiar foarte intensa si emotionanta, si asta o face usor de citit. am tot stat sa ma gindesc cu ce s-o compar, insa nu-mi vine nimic asemanator in minte.

in clasamentul meu personal, in care as pune tot felul de carti, se califica lejer in top 5.

n-am gasit-o niciunde in librarii, insa cei de la carturesti o au online, si mi-au livrat-o cam dupa 3 saptamani. nu-i vorba, am stat ca pe ace, insa oamenii au comunicat onorabil pe toata perioada asta.

Oct 19

nostalgii de toamna

acum 25 de ani as fi dat orice sa-l vad pe dinescu la 5 metri in fata mea. imi placea puloverul lui vechi si gaurit si eram convins ca asta e spiritul revolutiei. ei da, care revolutie?! ma apucasem si eu sa port un pulover larg pe care-l gaurisem in cuiele de la bancile scolii. repetam aproape mecanic gestul de a-i sufleca minecile lungi si chiar daca nu puteam face cine stie ce revolutie in oraselul de provincie din fundul moldovei in care ma aflam atunci, credeam sincer ca vremile noi pe care urma sa le traim trebuiau sa fie ca dinescu: tumultoase si cu idei mai bune si mai multe decit pot exprima uneori cuvintele.

ei bine, mi-am vazut visul cu ochii. l-am vazut pe dinescu in weekendul asta la mai putin de 5 metri in fata mea. vindea vin, pastrama si sarmale din productie proprie la un eveniment (sa zicem) cultural din gradina verona. as fi putut sa cumpar din librarie o carte cu poeziile lui si sa merg sa-i cer un autograf spunindu-i cit de mult il admir si cit de model mi-a fost in adolescenta. dar n-am facut-o (poate si pentru ca sint timid) dar parca nu era nici locul, dar mai ales timpul pentru asa ceva. m-am asezat la o masa si l-am urmarit cum se agita, umblind de colo colo cu cite o bucata de carne sau cite un borcan cu zacusca in mina si incercind sa fie customer friendly cu pensionarii aliniati la coada pentru a-i achizitiona delicatesele.m-am intristat si m-am multumit sa pun pe feisbuc o poza cu una din poeziile sale, tiparite pe o coala de hirtie si pusa pe fiecare dintre mesele de pe terasa in chip de suport de scrumiera.

de partea cealalta eu, om la casa mea, reprezentant de baza al noului middle class, nu asa pasionat de mincare si bucatarie dar parca inca insetat de poezie.

fratilor, revolutia culinara a invins!