iarasi ma vad nevoit cumva sa scriu fara sa am neaparat chef sa fac lucrul asta. dar dincolo de cheful meu, simt nevoia sa va zic ca uichendul sonisphere ‘a meritat toti banii’, mai ales ca nu credeam sa ajung vreodata sa vad atitia ‘monstri sacri’ laolalta. sau separat. era visul adolescentei mele sa-i vad pe slayer, pe alice in chains sau pe anthrax (pe metallica ii vazusem deja, dar un show de-al lor va ramane intotdeauna cel mai aproape de corason) si daca acum 20 de ani ma intrebai daca eu cred intr-adevar ca o sa ajung sa asist la unul din showurile lor ti-as fi raspuns sigur pe mine ca nu.

dincolo de rindurile semilacrimogene, va zic doar ca sint ragusit si ca mi s-a deschis apetitul de un show slayer cap coada. sper sa apuc si zilele alea, sau sa le mai apuce ei! despre prima seara nu va pot spune nimic pentru ca nu prea ma potrivesc cu audienta manowar sau accept. de fapt la accept am plecat pe la jumatea show-ului.

n-am avut experiente neplacute legate de organizare.

cam asta a fost sonisphera, poate revin si cu poze (facute cu telefonul).

pies: nu v-am zis nimic de rammstein. asta ca sa ma razbun pe steagul ala german afisat la startul show-ului. care show a fost intr-adevar bestial.

pies la pies: asa e, l-am uitat pe mustaine. si nu merita, a fost treaz si imperial. in camasa lui alba.