Apr 11

black label society

jackm-am tot chinuit sa gasesc un titlu mai inspirat la postul asta, dar nu mi-a iesit dupa cum se vede. unde mai pui ca ma ustura si gitul si mai e si luni… zi grea dupa cum stiti voi astia 2-3 care mai dati pe-aici din cind in cind. si la urma urmei de ce-ati trece pe-aici daca tot nu ma mai invrednicesc sa mai bag ceva continut… ca doara cum zicea un nene expert in ueb, continutul e important s-apoi mai p’orma seo…

dar sa lasam impresiile care n-au legatura cu subiectul. “care subiect?”, va veti fi intrebind uitaindu-va la poza cu dintre-picioarele fetei… nu, nu e vorba de eticheta neagra a lu’ gec, desi io am o vaga banuiala ca de-acolo se trage…cum altfel sa explici titluri ca ‘hangover music’, ‘boozed, broozed and broken boned’ sau “sonic brew”…

e despre o gaselnita mai noua de-a mea in pleilist (ca tot se poarta termenul asta!), niste baieti pe numele lor black label society.

ma stiti doar ca nu maninc cacat cind zic ca-mi place ceva, si va recomand din toata suferinta.

asadar, puneti sirma sa lucreze (daunloadati legal am zis!) si intre timp  dati o fuga la alimentara micpunctro sau megaimaj dupa gec. cin’ va-ntoarceti, plei! si dati un ochi aici si aici ca sa va mai potoliti curiozitatea muzicala.

bai da uei, daca va intrebati cum am ajuns eu sa-i ascult pe flacaii astia… incercand sa aflu ce legatura e intre robert trujillo si mike inez. cum, nu stiti cine-s astia?! treceti la loc, patru, animalelor!

si nu maica, nu urla chiar asea… sint mai domoli!

leitar edit: v-am pus link la poza. bonus!

Jun 28

sonisphere 2010

iarasi ma vad nevoit cumva sa scriu fara sa am neaparat chef sa fac lucrul asta. dar dincolo de cheful meu, simt nevoia sa va zic ca uichendul sonisphere ‘a meritat toti banii’, mai ales ca nu credeam sa ajung vreodata sa vad atitia ‘monstri sacri’ laolalta. sau separat. era visul adolescentei mele sa-i vad pe slayer, pe alice in chains sau pe anthrax (pe metallica ii vazusem deja, dar un show de-al lor va ramane intotdeauna cel mai aproape de corason) si daca acum 20 de ani ma intrebai daca eu cred intr-adevar ca o sa ajung sa asist la unul din showurile lor ti-as fi raspuns sigur pe mine ca nu.

dincolo de rindurile semilacrimogene, va zic doar ca sint ragusit si ca mi s-a deschis apetitul de un show slayer cap coada. sper sa apuc si zilele alea, sau sa le mai apuce ei! despre prima seara nu va pot spune nimic pentru ca nu prea ma potrivesc cu audienta manowar sau accept. de fapt la accept am plecat pe la jumatea show-ului.

n-am avut experiente neplacute legate de organizare.

cam asta a fost sonisphera, poate revin si cu poze (facute cu telefonul).

pies: nu v-am zis nimic de rammstein. asta ca sa ma razbun pe steagul ala german afisat la startul show-ului. care show a fost intr-adevar bestial.

pies la pies: asa e, l-am uitat pe mustaine. si nu merita, a fost treaz si imperial. in camasa lui alba.

Mar 07

albastru. negru. alis in lanturi.

as putea sa fac o cronica de fan turbat albumului asta. sau as putea sa zic ‘cu obiectivitate’ despre el. sau as putea macar sa-l ascult de fo’ zece ori si dupa aia sa zic ceva. dar nu. desi nu l-am ascultat decit odata va zic ca trebuie sa-l ascultati. sau mai bine zis eu trebuia sa-l ascult. oricum am asteptat prea mult dupa el. o sa zici ca e trendul asta la trupelor reunite care nici nu mai stiu sa cinte si vor sa mai faca un ban. cacat! n-are-a face. chiar si fara cea mai grea piesa a lor, alice in chains suna cum trebuie sa sune alice in chains. si daca anu’ asta nu-si fac vreme sa treaca pe la bucuresti, o sa ma deranjez eu sa merg sa-i vad la sofia. cum ziceam, am asteptat prea mult pina acum.

si uite ca a iesit o ‘cronica’ de fan turbat pina la urma. ei si?

engioi.