nu ma pot obisnui nicicum cu noul web de la linkedin. pe app-ul de tableta (ios) s-au pisat demult, asa ca ce mai merge cit de cit e varianta smartpphone (ios). microsoft, ti-ai bagat coada?
tata stia sa faca un singur (fel de) nod de cravata. dar il facea repede si in mina, nu la git, in oglinda. m-a invatat si pe mine, dar pentru ca intr-o perioada n-am avut nevoie, am uitat. o vreme am apelat la colegi sa mi-l faca ori de cite ori imi luam o cravata noua, si pastram asa cravata innodata pina se strica. nodul sau cravata. apoi reinvatat, singur, de nevoie, dupa un .pdf luat de pe internet. desi inca mai am zile in care imi ia si 5 minute sa fac un nod la o cravata, pe cele basic si pe care le folosesc frecvent le fac in mai putin de 15 secunde. mai nou mi s-a pus pata sa-mi largesc orizontul. uite aici, aici si aici citeva interesante.
dupa 25 de ani se intoarce twin pix pe micile ecrane. sper sa nu se intoarca si minerii lu’ #josiliescu la bucuresti. pina atunci rezistam, ce plm! alta intrebare!
pen’ ca tot e sezon de revolutii, cica un oras e mai fericit si sanatos daca are locuri multe/suficiente in care/unde oamenii sa se adune pentru proteste. deci feheriiicirea are chiiiipul tau bucuresti!
breaking: azi de dimineata mi-am pierdut ciinele. s-a intors dupa o ora jumate cu botul plin de sos. cel mai probabil ca doua zile de-acum incolo se va caca imprastiat.
apoi mai sint testele de inteligenta ca astea:
oamenii care va sa zica s-au prins ca schepsisul cu linkedin e sa ai tot timpul activitate ca sa fii vizibil. adica sa pui cate ceva pe time line. problema e ca imi apar mie pe newsfeed si imi strica jucaria: gasesc mai greu continutul relevant, cel care ma intereseaza cum ar veni.
incredibil cit de mult lincezesc lucrurile pe-aici. ai zice ca nu mai e nimic de spus, de transmis conlocuitorilor planetei ai min. dar cu atitea scule (twitter, linkedin, facebook, google +) de omorit timpul online si socializat (sanchi!) cu cunoscuti si necunoscuti, cui ii mai arde sa scrie 10 – 15 min un post de blog! nemaipomenit cit de mult s-au schimbat lucrurile in citiva ani (7 ca sa fiu mai exact) de la primul post si pina acum, si ce misto de mine ca am un blog ca sa-mi pot da seama mai bine de asta. bine, mai am acasa si un caiet de amintiri (oracol adica) din clasa a opta si un jurnal intim din perioada adolescentei (aka liceu) pe care le-amintesc aici doar ca sa ma laud ce fire introvertita si introspecta sint eu mai!
sa citam iar de pe linkedin, la un anunt de job, sectiunea “desired skills and experience”: