Jul 17

stirea, pixul si organul [se intoarce]

ieri am fost martorul recircularii stirilor in natura. doamna iuliana galateanu de la curentul (pe care o citeaza si bank news) publica miercuri 16 iulie 2008 un articol despre cum nu cumpara romanii sampon si cum se distreaza ei la maximum la moluri. evident, doamna (ca altfel nu pot sa-i zic!) isi incepe articolul cu “potrivit unui nou studiu gfk…”, si evidaman ca se simte indreptatita, ca o profesionista desavirsita intr-ale studierii comportamenului consumatorului, sa-si dea si cu parerea despre corectitudinea datelor si metodologia utilizata. probabil ca aplombul vine chiar de la faptul ca dumneaiei a transpirat vreo 10-20 de minute sa dea copy-paste la un articol din evenimentul zilei (pare-se publicat cu o zi inainte, adica marti 15 iulie 2008), pe care l-a parfumat cu multa noutate (ca doar asa incepe articolul) si sictir propriu (la o analiză mai atentă a datelor, există nişte contradicţii flagrante, zice doamna). ceea ce poate dumneaei nu stia e ca si cei de la evz au luat articolul de pe un site al freedom house (cel putin asa pare) care l-a luat de pe site-ul cna (care se pare l-a publicat in noiembrie 2007) si care l-a luat (sau primit) de la gfk.com. din articolul postat pe freedom house aflam insa ca studiul a fost facut la inceputul anului 2007.

ati prins scamatoreala?

habar n-am cum trebuie sa fie meseria asta de jurnalist, mai exact cum ar trebui sa se faca by the book. cu siguranta insa ca daca as avea ziarul meu, televiziunea sau radioul meu sau portalul meu de stiri, nu m-as apuca de un asa demers jurnalistic (nu-i asa ca suna misto demers jurnalistic?)pentru mine un jurnalist, fie el si debutant sau incepator, trebuie sa fie sau sa se straduiasca din rasputeri sa fie profesionist. ca orice alt om care prectica o meserie. Poate chiar mai mult decat atit, pentru ca este un formator de opinie (da, alta sintagma cul!) stiu, si profesionist e unul din cuvintele care nu mai au nici o semnificatie, pentru ca ni-l vintura toata lumea pe la nas la ore de maxima audienta.

sint insa un consumator de media. vrind-nevrind. cind dau peste cite un demers jurnalistic de felul asta, aleg sa nu mai utilizez sursa cu pricina. si uite-asa ajung astia sa vinda dividiuri cu romica puceanu si gica petrescu in loc de ziare. asa ajunge bacalaureatul eveniment national, iar perlele de la bac sint in fiecare an cite o saptamina in toate ziareleiaca-ta ma trasni si concluzia: adversarul presei scrise nu este presa on-line sau blogurile, ci chiar presa scrisa. adica baietii cu pixurile. pentru ca astia produc articole pe metoda ‘din gura-n gura pina-n fund la taxatoare’.

stiu, sint unu’ care are blog si vrea si el sa atraga atentia. si da, scriu cu fara litere mari c-asa vreau eu!

update: evenimentul zilei a refacut articolul, precizand sursele si aducind si clarificarile necesare. pe cel modificat il gasiti aici.

Jun 17

ce revolutie, ce misto!

citesc azi pe un blog un post in care posesorul (nu dau link, n-am nimic cu omul) se declara de stinga. in postul imediat anterior ne da neshte poze cu iahturi. n-am habar daca are omul iaht sau nu. da’ sincer ma intreb cum e sa fii revoluotionar cu iaht (chiar si la nivel aspirational)? cum mai intineaza astia idealurile revolutiei mai nea’ nelue!

Aug 19

octava mediana: viena vs. ai nostri

post-uri pe acelasi subiect: sumar executiv* de vacanta, am plecat dar m-am intors, intro: oradea ruleaza, interludiu: baile cu apa calda si placutele de frina, prima si ultima tema: budapesta si budapestanii

bine, nu mai insistati atita. o sa va mai zic ce-am mai vazut prin vacanta, desi ‘parfumul’ s-a cam dus… asadar viena. ce oi fi vazut io la viena?

daca exista, diferenta intre grandoare si grandomanie au inventat-o vieniezii. sau austriecii. nu mai am chef sa va povestesc despre palate si muzee. n-as putea sa surprind mare lucru in citeva cuvinte. si nici n-am vizitat vreun muzeu. doar o gradina.

la viena te poti intilni cu oricine. chiar si cu cunoscutii tai. cu oameni pe care ii stii de pe la televizor sau din ziare. limba mioritica iti ajunge la ureche in cele mai firesti sau nefiresti ipostaze. acuma nu va inchipuiti ca se-aude numai romaneste. se aude si poloneza, si maghiara, si ceha si engleza… parca si franceza! foarte multa araba. foarte multi arabi. prea multi arabi. chiar suparator de multi arabi!

ce m-a impresionat la viena: biciclismul. bicicletele. pistele pentru bicicete. ai min! biciclismul la viena nu e un moft. e o realitate cotidiana. biciclismul este domnule respectat la viena. cu bicicleta poti ajunge cel mai probabil oriunde, fara sa-ti risti viata. ca sa rezum: la viena nu e trendy sa te dai cu bicicleta prin parc. te dai pe strada. mergi la munca cu bicicleta. mergi in vizita la rude cu bicicleta. mergi la analizele mediacle, tot cu bicicleta. si chiar si la stomatolog. v-ati saturat de biciclete? eu nu.

habar n-am daca vienezii sint buni gradinari. sau horticultori. treaba e ca florile la ei nu stau in vaze sau pe la coltu strazii in galetile florareselor. ele cresc pe strada. si normal la ei, cresc chiar pe pamint. in oras. pentru ca au si pamint pe strada, nu numa’ asfalt. s-apoi am mai vizitat cum va ziceam si o gradina… cu siguranta insa le plac florile. pentru ca la ei florile atirna si de geamurile primariei.

am baut cafea la viena: la starbucks. cam ca la noi la pret. numa’ ca sint starbucks-uri pe tot locu’.

am mincat la viena in oras, de mai multe ori, intr-un fast-food oarecum atipic: cu mincare de peste. a fost bun. se cheama nordsee si e peste tot. merita incercat.


traficul la viena e extraordinar. pentru toata lumea: pietoni, automobilisti. evident, biciclisti. n-am vazut in trafic motociclete (iar atv-uri nici atit), foarte putine scutere. foarte putine jeep-uri. masina austriacului e mini. adica mini cooper. mini one… etc. asa cum a ungurului e suzuki swift.

despre vienezi, ca oameni, nu mi-am facut o parere foarte buna. adica mi s-au parut fie indiferenti de ce se intimpla in jurul lor (cum sa zic… ca atunci cind esti satul de prea multa vreme), fie is batuti in cap. ca si comunitate, viena e un cam ca un ceas bine reglat (era sa zic ‘elvetian’!) asadar, vienezul-rotita-a-ceasului trebuie ca e foarte plicticos.

e mult de povestit. insa concluzia e de-departe cel mai bine surprinsa de un dialog auzit in vizita la gradina cu pricina, intre un urmas demn al lui stefan cel mare si fiul sau:

tatal: uiti uai vasilica shi gradini frumoasi aveu aiste! Si ci palati!
fiul (cam 12-14 ani): lasi uai tati! di undi stii tu ca pi vremea cee era asa! poati le-o facut acuma, si aibi turistii ci vizita!”

Aug 13

sumar executiv* de vacanta


asa cum va ziceam acum citeva minute, fusei plecat.

lasind la o parte tonul dedicationist in care am inceput aceasta serie de post-uri (sau postari), ar fi de zis asa, pe bucati:

intro: Oradea ruleaza
interludiu: Baile cu apa calda si placutele de frina
Prima si ultima tema: Budapesta si budapestanii
Octava mediana: Viena vs. ai nostri
Repriza: Ce apa-i asta stolnice? E apa Bistritei, Maria Ta!
Final pierdut: Venim la Bucuresti, capitala bunastarii noastre esti!

mor stil tu cam. stei tiun!
_________________________________
Explicatie la *) din titlu: m-am gindit, ca pentru directorii ocupati care formaza 80% din audienta acestui blog (o audienta careia tin sa-i multumesc incaodata, va pup ciocoflenderilor si ciocoflenderelor) ar fi de preferat o descriere scurta si la subiect, un executive summary (presentation rule: ‘first, tell them what you’re going to tell them’, ma dau mare, nu ma bagati in seama), a celor 2800 de km parcursi in cele 2 saptamini de vacanta (evident, cu pauzele de rigoare). vacanta de care ma bucur si acum ca proasta, ca de-aia tin neaparat sa va si povestesc. traducerea din titlu este dedicata tuturor cunoscutilor si necunoscutilor din moarketing si adver-tai-ziiiiing care utilizeaza cu precadere exprimari de tipul lasa-ma sa stiu.

bai, am reusit o nota explicativa mai mare ca post-ul! anticipez posturile ce urmeaza cu un cintec de neuitat, in interpretarea formatiei vocale si cu precadere instrumentala electronic, ultravox.

Apr 27

tu faci?! ca eu nu vreau sa fac nimic!

stau sa ma intreb daca s-a finalizat cumva lista de copy-uri bune din advertaizingul romanesc mult si bine premiat pe la diverse festibaluri.
azi despre geniala idee a produsului realizat de catre consumatori.

cum adica cum adica?

pai mai intai toate budele din localurile din oras sint pline de ad-uri cu “tu faci kiss fm”. mai sint si flacaii aia enervanti pe strazi care iti indeasa fluturasele aceleiasi campanii sub nas.

dupa aia, realitatea are o emisiune sau o campanie care ne explica ceea ce nu stiam: “tu faci realitatea”

mai demult, aveam o brosura acasa (aici n-am mai gasit poza sa va ilustrez) care imi zicea ca “you make it sony”. ei n-au prea avut succes cu chestia asta, si se pare ca au renuntat. acuma cica-s like no other (un fel de ‘proteve e numai unul’)

imediat ma duc cu gindul la concertele guristilor si guristelor si trupelor romanesti care rag in gura mare, ‘cintati si voi!’

ba’, pai daca eu le fac pe toate, voi ce mai faceti?
unde-s vremurile de alta data cind ‘te uiti si cistigi’ sau ‘citeste libertatea si cistiga, mai usor nu se poate’?

Mar 25

experiente de shopping 1: dincolo era mai bine. chiar daca aici la voi e mai ieftin


acum ceva vreme, adica in iunie 2006 comentam un post de-al lui stefan despre noua identitate Altex. eram care va sa zica sceptic fata de procesul de rebranding. din pacate pentru altex, rebrandingul altex a fost exact o spoiala pe dinafara. zic asta pentru ca am constatat pe pielea mea in repetate rinduri in ultimele 2 luni ca baietii si fetele de-acolo (ma refer la personalul care e angajat sa vinda) au sictirul pina la cer.
nu prea conteaza ca vrei o carcasa de dvd sau un monitor ca nivelul de serviciu pe care ti-l presteaza e cam la fel. adica aproape zero. e adevarat, ultima data era vineri la 8 seara. si penultima data era 1 martie. acum doua dati era probabil vacanta de dupa craciun. cert e, ca de fiecare data erau obositi si plictisiti rau. penultima data am asteptat la Media Galaxy la unirea, 10 minute sa vina cineva sa-mi deschida un rahat de vitrina sa-mi dea un controller de ps2. dupa ce mi-au dat in sfirsit ce voiam, mi-au zis ca nu-mi pot proba device-ul, desi nista colegi de-ai lor se jucau la un ps2 chiar la 10 m mai incolo.
ultima oara, la etajul 4, la unirea, am asteptat un flacau 20 minute sa imi faca certificatul de garantie la un monitor. pentru ca doamna din fata mea, avea si ea nevoie de un certificat de garantie, pe care meseriasul il ‘pierduse’ prin folderele de pe calculator. l-am lasat sa caute linistit (desi nu folosea search :)) si i-am admirat pe ceilalti 3 colegi de-ai lui care o frecau prin preajma. n-a schitat nici unul vreun gest sa vina la bancul de probe, desi mai erau niste clienti in spatele meu care mai aveau si ei ceva de probat. probabil nu era in fisa postului.

Mar 01

gazetar+statistica = dezinformare

gusti e un tip simpatic. ne mai intepam din cind in cind, si nu din cauza ca ne-am cunoaste personal, ci asa, ca sintem amindoi din blogosfera. uneori da cu bita-n balta intentionat, alteori ne. cu multa gratie a facut-o de curand, publicand pe blog doua statistici. o statistica poate insemna multe. poti sa manipulezi cu 2-3 numere ‘bine’ redactate ceea ce uneori nu reusesti sa zici cu 10 – 20 de cuvinte. de principiu, cind publici cifre, daca nu ai intentii ‘bine definite’ nu ai voie sa zici cum zice gusti: ‘le-am dat cum mi-au venit, fiecare intelege ce vrea’.
despre ce e vorba? va za zica, in primul articol aflam ca:

Jurnalul + CD Gica Petrescu = vinzari f. mari
[…]
Jurnalului, care a costat azi 3 lei si s-a vindut impreuna cu un CD Gica Petrescu.
Conform lui Marius Tuca, au fost scoase pe piata 150.000 de exemplare!
Intr-unul dintre sondajele facute la circa 30 de chioscuri din diverse zone ale Bucurestiului, JN a avut 1.442 de ziare distribuite, din care a vindut 1.420!!!
Pe aceleasi chioscuri, EVZ a distribuit 707 ziare si a avut un retur de 48%, Cotidianul a distribuit 235 si a avut retur 67%, Gindul 342 ziare (52% retur), iar Adevarul 178 ziare (64% retur).
Cifrele nu-s oficiale, iar sondajul se face undeva in jurul orei 14:00, deci exista posibilitatea ca returul de mai sus sa mai scada de-a lungul zilei.

iar in al doilea ne zice ca:

Cotidianul plus carte = vinzari f mari
Am ramas datori cu cifrele Cotidianului in ziua de miercuri, cind acesta se vinde la un pret de 4 lei impreuna cu o carte. Sondajul este facut tot pe 24 de chioscuri. Repet, nu sint cifre oficiale, iar returele pot scadea datorita vinzarilor pina la sf. zilei de lucru (sondajul se face undeva in jurul orei 14):
Ziar Livrat Retur
Cotidianul 820 11,6%
JN 735 25%
EVZ 511 33%
Gindul 286 48%
Adevarul 165 58%

va sa zica, la prima citire:
cotidianul + carte = 820 distribuite, retur 11.6%
jn + gica petrescu = 1442 distribuite, retur 1442-1420
dupa aia calculam:
cotidianul + carte = 820 distribuite, retur 95, adica 11.6%
jn + gica petrescu = 1142 distribuite, retur 22, adica 2%

dar stai: ca undeva sint 30 de chioscuri si altundeva 24. fuck! ce tre’ sa facem? media:
deci, pe un chiosc, in medie:
cotidianul + carte = 34 buc, retur 4
jn + gica petrescu = 38 buc, retur sub 1 buc

cum procedam sa ne dea numerele lu’ jurnalul mai mari decat la cotidianul,ca sa avem ce publica pe blog, sa nu se mai supere gagii de la jn pe noi (ca doar facem parte din acelasi trust)?
va sa zica, in sondajul mult iubit pentru jurnalul aveam 30 de chioscuri, si ne-au dat cifre frumoase.
mai facem un sondaj pe aceleasi 30 de chioscuri pentru cotidianul. pericol. da mai mult… stai! avem o solutie: scoatem din sondaj cifrele de la chioscurile din piata romana si universitate (pe unde trec mai multi tocilari de-aia saraci de citesc carti!). ia uite ce chestie! ne da cu 4 bucati mai mult… plus de-atit, procentul de retur e muuult mai mic, si da foarte bine!
daca vrem sa fim foarte scrupulosi. ca daca nu, bagam si din burta, si dam un disclaimer ca ‘nu-s cifre oficiale!’.

gusti, eu cred ca avem sanse. setea de carte e mai mare decat setea de gica, daca ma intrebi pe mine. ceea ce nu e rau. daca cititm mult, intelegem mai mult (nu neaparat in stilul cotidianul-ui), nu-i asa?!

in plus de asta, baietii din presa stiu ca un retur sub 10% inseamna SUBDISTRIBUTIE! adica lipsa produsului pe raft. asa ca nu e rost de bataie cu caramida-n pectoral cind ai returu’ mititel. e rost de ‘ba, ce bou am fost, putem sa vand mai mult!’

noi sa fim sanatosi!