se amesteca toate in capul meu, ceva de speriat. asa ca in loc sa mai selectez, le dau asa pe goarna, cum imi vine. poate cine stie, dupa o vreme m-oi invrednici sa extrag cite o postare distincta pentru fiecare subiect. sau poate nu.

am participat la alegeri. in calitate de alegator, bineinteles. evident sint dezamagit de rezultat, da’ asta pentru ca, pentru prima oara dupa o vreme buna, m-am amagit in prealabil ca ar putea iesi si altfel. dezamagirea e cu atit mai mare cu cit n-am votat pentru mine ci pentru copilul meu. mda, nu ma astept sa-i dea tara ceva, stiu ca tot eu trebuie sa ii dau, dar pentru o scurta vreme mi-am imaginat ca macar tara m-ar putea ajuta sau macar nu mi-ar pune frina. stiu, sint un romantic incurabil.

habar n-am daca are legatura cu primul subiect, dar aseara am participat la un incident care m-a facut sa-mi dau seama ca am luat-o razna. noi, eu, whatever. parca ma si vad pe canapeaua lu’ charlie sheen. aseara, pe trotuar mergind cu castile pe urechi, un nene era cit pe ce sa ma calce cu masina. “cit pe ce” inseamna ca a trecut cam la 2-3 cm de bombeuri. nu a realizat, si nu s-a oprit nici macar dupa ce am aruncat cu o bricheta in masina lui. pentru ca aia aveam in buzunar. imi pare bine ca nu era zippo si imi pare bine ca nu sint timplar de meserie, cine stie ce ciocan mai scoteam din buzuar?!

tot in tonuri de toamna/iarna depresiva: noul album metallica, pe care il am pe repeat de cind a aparut, si va mai sta mult acolo, e foarte tare. constat cit de trist am ajuns dupa ce realizez ca n-am cui sa-i povestesc chestia asta.

ca tot e la moda asta cu “traim intr-o bula”, a mea e o bila mica si pretioasa. adica ca se sparge greu, da’ si cind se mai crapa pe ici pe colo, si mai intra aer de-afara, ustura. o mai repar, o mai cirpesc, e a mea si o iubesc.

voi cum va simteti, bine?