daca as fi pestisorul de aur sau managerul trupelor care ne calca pamintul stramosesc, as face in asa fel incit sa penalizez “organizarile” de tipul celor de la rock the city 2013.
i-as pune pe incredibil de talentatii organizatori sa stea la fiecare coada de pe “locatie” in ordine cronologica: jetoane – bere- buda si la final le-as da un extemporal sa-mi recite ce plm au inteles ei din show-ul si performanta artistilor. evident, extemporalul ar fi dat imediat dupa iesirea de pe “portile” locatiei, dupa ce se vor fi calcat in picioare cu oameni, masini si motociclete precum si cu “boii de politisti” – cum zice un banc stravechi.
daca n-ar trece examenul, cea mai buna “recompensa” ar fi inapoierea contravalorii bileteleor, sau a diferentei de la pretul practicat pana la “valoarea” livrata.
cam atat despre “organizare”. si nu, prostii nu suntem noi cei care participam la astfel de evenimente in numar nemeritat de mare pentru organizatorii lu peste prajit, si poate prea putini cat ar merita performanta artistilor.
despre artisti numai de bine: show-ul a fost extraordinar, executat cu precizie germana, o imbinare unica intre talentul deosebit si “infrastructura” ultra profesionala – cum ar zice petre magdin…
cit despre mine, mi-am transpirat tricoul de vreo 3 ori limita admisa, si asta a fost si modalitatea cea mai sigura de a scoate cele 2 beri pe care am apucat sa le beau inainte. am urlat ca niciodata, desi nu stiu germana, balmajind sunetele pe alocuri, pronuntand cele 15 cuvinte germane pe care mi le-aduc aminte dupa ureche, bucuros nevoie mare la pussy pentru ca are in text si engleza. si nu, n-am facut poze tot showul, pentru ca nu am avut timp, deci nu am ce sa va arat aici.
din cauza timpului liber pe care nu prea il mai am, ma uit din ce in ce mai rar la filme. iar filmele pe care apuc sa le mai vad – in general pe la televizor, sunt fie “rasuflate” (in sensul de vechi si vazute pe la cinema) fie rau de proaste, ca sa zic asa.
ma plimbam intr-o zi cu ciinele prin centrul vechi. intr-un moment de-al meu de neatentie, animalul s-a apropiat de gardul unei biserici si l-a pisat in stilul binecunoscut. o maicuta (nu, nu era batrina, si n-avea nici briu de lina) a iesit precipitata de-acolo si ne-a afurisit cu apelative precum “pagini”, “oameni fara suflet” si altele asemenea. ne-a mai atras dinsa atentia ca pe gardul cu pricina “s-au cheltuit miliarde”. n-am auzit nimic de “patrimoniu cultural” desi era cazul.