Category Archives: luazir

va simteti bine?

Mar 29

sus chilotii! jos esarfa!

Publicat in by

pentru ca  n-am mai iesit demult in salbaticie, astazi o sa va povestesc despre un eveniment cultural. si nu neaparat despre eveniment, care a fost chiar dragut, ci despre acesti oameni care l-au inconjurat. de fapt nu despre oamenii care l-au inconjurat ci despre esarfele care au inconjurat giturile oamenilor care l-au inconjurat. despre ce este vorba, ca sa zic precum nea nicu vacaroiu: aproape ca am pierdut din vedere evenimentul despre care am renuntat sa va mai scriu aici din cauza unor esarfe de la giturile unor oameni. asadar, esarfe roz, gri, maro, violete, rosii, magenta, cyclam, uni, cu patratele, cu buline, mai groase mai subtiri, mai…

nebunia a inceput inca de la inceput (normal nu?) cind asteptam cuminti la usa operei nationale (bucuresti, pentru cei din provincie, sic!) pentru a se ‘da drumul’ la vanzarea de bilete. ca deh, n’avuseram (sau ‘n-avuram’?) timp sa cumparam cu ‘rezervare in avans’. deci cum stateam noi asa cuminti la usa, apare piersicul junior (am aflat noi mai tirziu ca el era un fel de tartore al evenimentului cu pricina) cu o esarfa la git. n-am bagat de seama esarfa, ca deh, era prima care o vazusem. intrati in sala insa ne-am simtit brusc inconjurati. sau, ca sa fie mai corect, ‘invaluiti’ de oameni cu esarfe. cum va spuneam, biletele le-am luat de la intrare, motiv pentru care evident ca am prins locuri proaste, adica acolo sus la balcon. cine a mai dat pe la opera (macar asa la vinatoare de gagici – sa stiti ca se duc fete frumoase la opera, nu numa’ ochelariste acneice!) stie ca acolo sus la balcon, iarna-i fix ca vara. cald nene! dar esarfele nimic! au rezistat stoice la giturile firave delicate ale intelectualilor (?) desi transpiratia poate ca le siroia pe fata… ma rog, poate chiar asta-i schepsisu’: transpiri si te stergi cu esarfa!

cu esarfele adinc infasurate-n creier (se poate oare sa infasori ceva ‘adinc’?) ajung acasa. pe la unu’, pe tevere cultural (unde nu am nimerit din greseala, sic!) dau peste o emisiune (in reluare) in care o domnisoara (sau poate chiar doamna) vorbea despre evenimentul de la care tocmai ma intorceam intorsesem. cum ar veni dumneaei era din partea organizatorilor. poate de aceea (sau poate nu) si aceasta domnisoara culta purta evidaman la git, o… bineinteles. esarfa. parca a dumneaiei era un pic roz-magenta, asa…

v-ati prins sau nu, cu esarfa-n cap am ramas tot uichendul. faceam ce faceam si tot la esarfe ma gindeam. duminica pe la prinz (cred) am ajuns la concluzia ca esarfa este apanajul fanilor lu’ piersic junior. chestie care a avut, ce-i drept oleaca la baza ca si piersicu’ senior purta mai mereu pe umeri un fel de esarfa. parca a lui era mai catre fular. deci fanii lu’ piersic junior poarta esarfe la git precum poarta fanii metallica tricouri negre si pantaloni asijderea! dar…

inevitabilul s-a produs abia azi, pe la prinz. sau sa fi fost mai tirziu oleaca? ori poate mai devreme? ma rog, ciocoflenderilor, pe la prinz sa zicem, vad la o colega de birou pe birou o revista mondena. arividerci or smth. scuip temeinic intre aratator si degetu’ mare (de la mina) si incep sa rasfoiesc revista. care spre marea mea stupefactie era plina de poze cu fete si baieti (de-astia mai ‘mondeni’, stiti la ce categorie fac referire) care aveau la git toooooot felu’ de esarfe. zic ‘opa! esarfa-i de fapt in trend!’

ei, si uite-asa mi-am stricat io toata ziua de luni, si am ajuns acasa cu sistemu’ de valori raschirat in toate directiile, fata! drept pentru care iti propun modelul de esarfa ‘aicisea enclozat‘ si-ti promit ca n-o sa mai dau prin salbaticie prea curind. ma inchid in casa!

Feb 13

kitzsteinhorn

Publicat in by

am promis la un moment dat ca revin cu poze din vacanta de iarna. evident ca nu am avut vreme sa triez pozele, sa le aleg pe cele mai si cele mai, si evident ca n-am timp sa va relatez alaturi de poze vreun super story. asa ca multumiti-va cu ce va dau, pina una alta. vreau doar sa adaug ca viata la 2700 m e chiar misto, ai dracu’ austriecii astia, pina si muntii lor sint mai inalti decit ai nostri!

engioi. dati drumu’ si la muzica, e aia care trebuie!

Nov 22

mus(e)ic: the resistance

Publicat in by

hai ca nu v-am mai facut demult o recomandare muzicala, este?

desi poate sinteti ocupati cu votarea electorala (ca sa zic asa!) va sugerez calduros albumul ‘the resistance‘ al celor de la muse. nu mi l-am daunloadat de pe net, mi l-am cumparat de la magazin, cu tot cu drepturi de autor, sa aiba si baietii de-o bere. va recomand sa faceti la fel, pentru ca pe flacaii astia merita sa-i auzim mai ales peste vreo zece ani, cind s-or coace de-abinelea. daca acum suna demential, ma gindesc cum va fi atunci…

iaca si poza pe care tre’ s-o cautati in magazine. (jos laba de pe torrente si odeceuri, v-am zis!)

Nov 18

the (in)glorious tarantino: cuvintele

Publicat in by

Lt. Aldo Raine: My name is Lt. Aldo Raine and I’m putting together a special team, and I need me eight soldiers. Eight Jewish-American soldiers. Now, y’all might’ve heard rumors about the armada happening soon. Well, we’ll be leaving a little earlier. We’re gonna be dropped into France, dressed as civilians. And once we’re in enemy territory, as a bushwhackin’ guerrilla army, we’re gonna be doin’ one thing and one thing only… killin’ Nazis. Now, I don’t know about y’all, but I sure as hell didn’t come down from the goddamn Smoky Mountains, cross five thousand miles of water, fight my way through half of Sicily and jump out of a fuckin’ air-o-plane to teach the Nazis lessons in humanity. Nazi ain’t got no humanity. They’re the foot soldiers of a Jew-hatin’, mass murderin’ maniac and they need to be dee-stroyed. That’s why any and every every son of a bitch we find wearin’ a Nazi uniform, they’re gonna die. Now, I’m the direct descendant of the mountain man Jim Bridger. That means I got a little Injun in me. And our battle plan will be that of an Apache resistance. We will be cruel to the Germans, and through our cruelty they will know who we are. And they will find the evidence of our cruelty in the disemboweled, dismembered, and disfigured bodies of their brothers we leave behind us. And the German won’t not be able to help themselves but to imagine the cruelty their brothers endured at our hands, and our boot heels, and the edge of our knives. And the German will be sickened by us, and the German will talk about us, and the German will fear us. And when the German closes their eyes at night and they’re tortured by their subconscious for the evil they have done, it will be with thoughts of us they are tortured with. Sound good?
The Basterds: YES, SIR!
Lt. Aldo Raine: That’s what I like to hear. But I got a word of warning for all you would-be warriors. When you join my command, you take on debit. A debit you owe me personally. Each and every man under my command owes me one hundred Nazi scalps. And I want my scalps. And all y’all will git me one hundred Nazi scalps, taken from the heads of one hundred dead Nazis. Or you will die tryin’.

via: nerviosismo

Oct 04

the (in)glorious tarantino

Publicat in by

putine filme ma mai conving sa merg la cinema. si da, am o slabiciune pentru quentin. si pentru ‘varul’ lui, rodriguez. cam de-aia am mers la inglorious basterds. si daca as mai fi avut nevoie de motive suplimentare, as mai fi gasit: recomandarile celor care au vazut filmul inaintea mea. doua pozitive, una, de pe blogul unui pusti, negativa. de fapt asta e partea interesanta la filmele lui tarantino: iti plac sa nu. cale de mijloc, nu prea exista.

mergeti la cinema si vedeti-l. dupa aia, mai vorbim.

Aug 20

Veliko Tirnovo

Publicat in by

cred ca asta e ultimul post cu pretentii de ‘ce misto ne-am distrat in concediul de vara asta’. reiau aici precizarea ca n-am pretentii de fotograf profesionist, si pozele astea de le tot pun pe-aici (pe linga faptul ca e blogu’ meu si fac ce vrea mina mea cu el) le pun asa de sanchi, sa vada cei trei-patru cititori fideli ai mei pe unde am umblat in timp ce ei ma cautau prin onlain.

hai engioi bai pinguinilor!



Aug 19

londra – versiunea mea. ultimul episod

Publicat in by

iacata ca dupa mai bine de 3 luni ma invrednicesc sa mai urc si pozele din ultima zi din vacanta la londra.
ochiul critic e mai prezent ca atunci imediat dupa intoarcere, asa ca am triat la max si din 300 o sa va alegeti doar cu fix 30 de poze.
a fost o zi fantastica, care a inceput cu trezire la prinz, a continuat cu o calatorie pe tamisa in drum spre greenwich, o tura cu london eye si retragerea in tromba cu un curcubeu super meserias (cum eu nu prea am mai vazut pina atunci) peste westminster bridge.

engioi.