pe drum catre serviciu (mers pe jos, aprox o ora) m-am tot gindit ce sa scriu eu pe blog oare despre concertul faith no more de simbata. asta pentru ca ieri am fost prea amortit de la cele citeva beri pe care le-am baut inainte, in timpul si dupa cintare.
n-o sa scriu mare lucru, pentru ca nu mi-a venit nici o idee mareata. titlul postarii nu-mi apartine, e o remarca (autoironica) a lui Mike Patton din timpul concertului. “arunc” set-list-ul pe care l-am gasit pe undeva prin apropierea profilului meu de pe last.fm. mai zic doar ca a e o experienta fantastica sa-i vezi pe oamenii astia. cine a lipsit, sa-i fie rusine!
Category Archives: luazir
patlagele? castraveti?
… dar avem si aici, in Romania! [cum suna o reclama timpita, de-acum citiva ani!]
care-i treaba cu patlagelele si castravetii? pai te clarific asap: m-am intors dintr-o scurta vacanta bulgareasca. si cum nu stiu daca am timp, chef sau vreun interes sa te mai alimentez cu poze de calatorie, iti zic pe scurt ce are Bulgaria in plus si nu are Romania, asa privit prin ochii calatorului de scurta durata.
unu. romania nu are panouri cu bruce willis facand reclama la o vodca poloneza. in schimb pe drumurile bulgaresti gasesti cacalau. ca in poza din imagine! (sic!) evidaman ca atunci cind le-am vazut am crezut ca-i furaciune ordinara (cum ar veni ca bulgarii/polonezii au folosit imaginea fara stirea megastarului), si i-am banuit pe vecinii nostri bulgari ca-s mai hoti ca noi. aveam motivele mele, dar nu mai are rost acum sa le insir eu aici. regret si imi cer scuze pe aceasta cale rudelor mele de singe (zice-se ca bunicu lu bunicu era de pe undeva de la sud de dunare. bulgarii neaga vehement acest lucru, prin vocea unui politist care mi-a dat ‘amenda’ pentru spiding si care a zis ca numele meu i se pare mai degraba sirbesc). acu’ ma intreb cit a fost scoru’ platit de polonezi. sau francezi, ce dracu’ or fi.
doi: blocuri comuniste are si romania. blocuri comuniste pictate cu megastaruri rock n-am vazut pe la noi, da-mi de stire daca apar. megastaruri metaliste, nene! Joey De Maio, Lemmy (asta nu are nevoie de nume de familie!) si Dio sint doar citeva portrete (un portet egal 2 etaje de bloc pe inaltime) pe care le-am vazut din fuga masinii. n-am apucat din pacate sa pozez vreunul. le poti vedea la Kavarna, unde cica e si un festibal metalist in fiecare an (de asta stiam, de blocurile pictate nu). iaca un link inspirational, daca dorim, de la radio patlagicata, de prin 2007, cu poza lu Coverdale. e adevarat, una mai buna gasesti pe articolul din wikipedia.
ma gindisem initial sa pun trei motive. pe-al treilea il las pe alt’data. cine stie cind…
… plecat in vacanta
chiar plec intr-o scurta vacanta. la fel si acest domn director din imagine, care a plecat intr-o veselie maxima parasindu-si garderoba de pinguin (adica de corporatist) in cea mai mare graba. noi la corporatie neavind aifonuri sau alte pielefoane cu multe megapixuri am facut si io pozna cu ce-am avut la indemina… asa ca n-a iesit asa cum ar fi trebuit, dar compozitia ramane compozitie.
sanatate.
evenimente [semi]culturale
habar n-am cum ar trebui sa arate un eveniment de genul celui de pe strada arthur verona. nu ma pricep nici la arta, nici la cultura, si pe de-asupra am devenit ancul in ultima vreme. poate chiar am o mentalitate mic burgheza care nu cadreaza cu porttretul soios al lui che . si de la il comandante pina la miros nu mai e decit un pas. chiar asa: cum ar fi trebuit sa miroase la strit dilivari? ca io am batut duminica strada de la un cap la altu’ si pe unde mirosea a bere, pe unde a pishat, pe unde a transpiratie pe unde a spray de vopsit peretii. ba mi s-a parut la un moment dat ce mirosea si a iarba. deci sa revin. nu mi-a placut nici cum mirosea si nici cum era. mai rau e (poate doar pentru mine) ca nici n-am priceput ce-a vrut sa fie.
londra – versiunea mea. episodul trei
… si daca o tinem in ritmul asta o sa ajungem la un serial mai lung decit ‘tinar si nelinistit’. nu pot insa sa ma abtin, si va mai dau o serie din ce-a de-a treia zi la londra. o parte insa din a treia zi, pentru ca n-am ‘triat’ decit juma’ din cele sase sute de poze pe care le-am facut. o sa ma intrebati cind am mai avut timp sa ma mai uit si prin proprii ochi in afara de obiectiv. uite ca am avut. engioi!
tito & tarantula
cre’ ca-i printre putinele dati cind ma bucur ca primesc un newslewtter (sau spam, cum vrei sa-i zici…)
pe-asta de la myticket l-am citit azi asa intre doua guri de cafea… iar nivelul entuziasmului a crescut instant cind am aflat ca vin baietii astia. in 5 minute max, aveam biletele comandate.
abia astept.
Londra – versiunea mea. episodul doi
a doua zi a fost obositoare la londra. dupa ce am batut baker street de la un cap la altul, am esuat (lamentabil) pe oxford street. asta e un fel de sosea comerciala mai low end asa, si poate si de aceea n-am prea facut poze. insa dupa ce am scapat de-acolo si am virat-o spre covent garden…
da’ ce tot bat io cimpii aici. engioi da piccers (sa ma scuze depesarii, ca era sa zic da sailans).
deci ziua a doua poze mai putine. am recuperat in ziua trei. insa asta o sa vedeti cu virf si indesat in episodul urmator.
hai ca ma duc la culcare.

