ma uit acum la o reclama care zice ceva de genu’
noi nu numai ca stoarcem portocalele, dar le punem cu totul
cu tot cu ce? dar daca le punem, le punem.
eh dragii mosului, de cind nu v-ati mai incretit sprinceana la o poza de vacanta? cam demult nu? pai nici io n-am mai avut vacanta de-atunci. engioi decit!
[click aici pentru google photos]
nu ma pot abtine sa nu-i enervez un pic pe iubitorii de eisidisi care vor fi cu mic cu mare (cum ar zice nelutzu stoica de la tevere) prezenti poimiine in piata constitutiei (in fata la casa poporului adica). nefiind consumator de formatia cu pricina, evident ca nu mi-am luat bilet, si nu pentru ca nu am avut bani ci pentru ca nu am vrut sa fur oxigenul unui adevarat fan. m-am ofticat insa peste poate cind am aflat ca in deschidere va canta down. care pentru mine e adevaratul eveniment din seara cu pricina, intelegi? deci daca mi-as lua acum bilet, mi l-as lua pentru down si nu pentru eisidisi. se pare ca phil and co (cum ar zice un comentator de rock de la un post de radio) s-au hotarat cu doar cateva zile in urma sa viziteze tara natala a baladei lu’ toma alimos (stirea a aparut pe 9 mai) si trebuie ca au un manager foarte prost daca au acceptat sa apara inaintea lu’ iris (si aici am mai inervat alti ‘jde mii de roacheri romantici romani precum si noua’j’noua la suta din criticii muzicalici din romania).
oricum, l-am ratat pe anselmo de data asta, pentru ca am alte planuri, si tare ma oftic. si promit ca daca data viitoare s-o mai intimpla sa apara prin zona, imi iau bilet acolo, in fata lui, la cativa metri, sa ma poata scuipa daca are chef.
poza: de cellarwindow/deviantart
… ca tot n-am mai scrijelit cu penita pe la blogul iesta de ceva vreme, iata cateva cuvinte parazitice care sint printre preferatele mela si care raspunde la intrebarea ce pluteste in aer (mama ce imbirligatura a iesit!):
nimic nu s-a schimbat, sint acelasi om serios
ma pregatesc sa fac copii ca sa-mi spele pe jos
pi-es: pina acum ceva vreme credeam ca mi-ar folosi copii la spalat vase, insa cum partea cu spalatul pe jos s-a intetit in ultima vreme, as prelua oricind bucuros spalatul de vase…
zilele astea ma delectez la max cu ceea ce se cheama ‘scandalul demisiilor de la adevarul’, sau asa ceva. si nu zic decit atit: asa se scrie o scrisoare (‘deschisa’, ‘inchisa’, ‘catre angajati’, ‘publica’, hu da fac chers!) cind esti tipul cartile pe care trebuie sa le ai‘. si de ce nu, cartile pe care trebuie sa nu le citesti.
restul, e placere!
pentru ca n-am mai iesit demult in salbaticie, astazi o sa va povestesc despre un eveniment cultural. si nu neaparat despre eveniment, care a fost chiar dragut, ci despre acesti oameni care l-au inconjurat. de fapt nu despre oamenii care l-au inconjurat ci despre esarfele care au inconjurat giturile oamenilor care l-au inconjurat. despre ce este vorba, ca sa zic precum nea nicu vacaroiu: aproape ca am pierdut din vedere evenimentul despre care am renuntat sa va mai scriu aici din cauza unor esarfe de la giturile unor oameni. asadar, esarfe roz, gri, maro, violete, rosii, magenta, cyclam, uni, cu patratele, cu buline, mai groase mai subtiri, mai…
nebunia a inceput inca de la inceput (normal nu?) cind asteptam cuminti la usa operei nationale (bucuresti, pentru cei din provincie, sic!) pentru a se ‘da drumul’ la vanzarea de bilete. ca deh, n’avuseram (sau ‘n-avuram’?) timp sa cumparam cu ‘rezervare in avans’. deci cum stateam noi asa cuminti la usa, apare piersicul junior (am aflat noi mai tirziu ca el era un fel de tartore al evenimentului cu pricina) cu o esarfa la git. n-am bagat de seama esarfa, ca deh, era prima care o vazusem. intrati in sala insa ne-am simtit brusc inconjurati. sau, ca sa fie mai corect, ‘invaluiti’ de oameni cu esarfe. cum va spuneam, biletele le-am luat de la intrare, motiv pentru care evident ca am prins locuri proaste, adica acolo sus la balcon. cine a mai dat pe la opera (macar asa la vinatoare de gagici – sa stiti ca se duc fete frumoase la opera, nu numa’ ochelariste acneice!) stie ca acolo sus la balcon, iarna-i fix ca vara. cald nene! dar esarfele nimic! au rezistat stoice la giturile firave delicate ale intelectualilor (?) desi transpiratia poate ca le siroia pe fata… ma rog, poate chiar asta-i schepsisu’: transpiri si te stergi cu esarfa!
cu esarfele adinc infasurate-n creier (se poate oare sa infasori ceva ‘adinc’?) ajung acasa. pe la unu’, pe tevere cultural (unde nu am nimerit din greseala, sic!) dau peste o emisiune (in reluare) in care o domnisoara (sau poate chiar doamna) vorbea despre evenimentul de la care tocmai ma intorceam intorsesem. cum ar veni dumneaei era din partea organizatorilor. poate de aceea (sau poate nu) si aceasta domnisoara culta purta evidaman la git, o… bineinteles. esarfa. parca a dumneaiei era un pic roz-magenta, asa…
v-ati prins sau nu, cu esarfa-n cap am ramas tot uichendul. faceam ce faceam si tot la esarfe ma gindeam. duminica pe la prinz (cred) am ajuns la concluzia ca esarfa este apanajul fanilor lu’ piersic junior. chestie care a avut, ce-i drept oleaca la baza ca si piersicu’ senior purta mai mereu pe umeri un fel de esarfa. parca a lui era mai catre fular. deci fanii lu’ piersic junior poarta esarfe la git precum poarta fanii metallica tricouri negre si pantaloni asijderea! dar…
inevitabilul s-a produs abia azi, pe la prinz. sau sa fi fost mai tirziu oleaca? ori poate mai devreme? ma rog, ciocoflenderilor, pe la prinz sa zicem, vad la o colega de birou pe birou o revista mondena. arividerci or smth. scuip temeinic intre aratator si degetu’ mare (de la mina) si incep sa rasfoiesc revista. care spre marea mea stupefactie era plina de poze cu fete si baieti (de-astia mai ‘mondeni’, stiti la ce categorie fac referire) care aveau la git toooooot felu’ de esarfe. zic ‘opa! esarfa-i de fapt in trend!’
ei, si uite-asa mi-am stricat io toata ziua de luni, si am ajuns acasa cu sistemu’ de valori raschirat in toate directiile, fata! drept pentru care iti propun modelul de esarfa ‘aicisea enclozat‘ si-ti promit ca n-o sa mai dau prin salbaticie prea curind. ma inchid in casa!