Aug 19

brandingul la romanii din regiunile (ne)autonome (inca)

as vrea sa remarc mai intai ca filmele si revistele porno de pe vremea mea (adica vremea in care eram io mai mic si mai scapam cite un ochi cit ceapa la ele) erau unguresti. sau cel putin asa credeam eu ca erau. poate sa fi fost dublate in maghiara (chiar, cum o fi sa dublezi filme porno? cre’ ca frustrant de haios). oricum chestia asta cu filmele m-a facut mai indulgent cu patronul-dulgher care s-a dus la registru comertului din judetul harghita si s-a dat singur in git alegindu-si nume la firma lui ‘pornimbus’. sa fi raison-at oare la modul: porn + imbus = pornimbus?! sa fie imbus-ul atit de adinc intiparit in mintea lui?! oricum, nu vreau sa-mi duc mai departe rationamentul cum ca ce poti sa faci cu imbus-ul (suficient de) gros…

sa mai zic ceva si de ‘ghiorgheni’!? cre’ ca e inspirat din ghiocei. ceea ce ma duce cu gindul ca omu’ avea o iubita romanca pe care o cadorisea primavara cu ghiocei (si de aia a invatat la perfectie cuvintul). mai mult, pe rivalul lui in dragoste il chema ghio (rghe). si oricum ghioceii ii plac mai mult, ca doar asa se cheama strada pe care locuieste el.

parca v-am zis un fragment din miorita!

oricum, sa stiti ca mesterii din harghita sint ultrapriceputi la case de lemn, am cunoscut eu unul personal. era ungur, si era de treaba! el era maestru de lucrari in dulgherie!

Jul 21

formerly known as mactard (ana nu mai are nici un mar)

… caci la ce e bun un blog zilele astea daca nu la a-ti relata cu naduf sau cu extaz, dupa caz, faptele iesite din comun din propria-ti ograda…

la ceva mai mult de un an de la data la care ma declaram oficial posesor cu acte-n regula de permis de acces in gasca lui fane treburi, iata ca un baiat sau niste baieti dibaci, facand o scurta vizita in vastele apartamente in care locuiesc, s-au gandit sa ma dea afara pe usa din dos din gasca cu pricina, deposedindu-ma cit ai zice peste de mult iubitele scule: una bucata mac book pro 13” si una bucata ipod nano. cele doua se aflau in acelasi rucsac care statea cuminte in sufragerie in timpul orelor mele de program (de lucru).

sa ii/le stea in git.

Jun 28

sonisphere 2010

iarasi ma vad nevoit cumva sa scriu fara sa am neaparat chef sa fac lucrul asta. dar dincolo de cheful meu, simt nevoia sa va zic ca uichendul sonisphere ‘a meritat toti banii’, mai ales ca nu credeam sa ajung vreodata sa vad atitia ‘monstri sacri’ laolalta. sau separat. era visul adolescentei mele sa-i vad pe slayer, pe alice in chains sau pe anthrax (pe metallica ii vazusem deja, dar un show de-al lor va ramane intotdeauna cel mai aproape de corason) si daca acum 20 de ani ma intrebai daca eu cred intr-adevar ca o sa ajung sa asist la unul din showurile lor ti-as fi raspuns sigur pe mine ca nu.

dincolo de rindurile semilacrimogene, va zic doar ca sint ragusit si ca mi s-a deschis apetitul de un show slayer cap coada. sper sa apuc si zilele alea, sau sa le mai apuce ei! despre prima seara nu va pot spune nimic pentru ca nu prea ma potrivesc cu audienta manowar sau accept. de fapt la accept am plecat pe la jumatea show-ului.

n-am avut experiente neplacute legate de organizare.

cam asta a fost sonisphera, poate revin si cu poze (facute cu telefonul).

pies: nu v-am zis nimic de rammstein. asta ca sa ma razbun pe steagul ala german afisat la startul show-ului. care show a fost intr-adevar bestial.

pies la pies: asa e, l-am uitat pe mustaine. si nu merita, a fost treaz si imperial. in camasa lui alba.